Căpos ca un cui,
Licăre ca sabia,
Forfota ca vrabia,
Să-și păstreze taina lui.
Dintr-un ban face doi,
Cum vrei, galbeni și lei,
Descântând cu șoapte moi;
Și dintr-unul face trei.
Are un ciocan mut:
Bate și nu se aude.
Nicovala lui e ca de lut,
Și toate uneltele lui sunt crude.
Din metal face cocă, aluat,
Borșuri, scrum și rântaș.
Le scade după ce le-a adunat,
Le face gogeamite caș.
Le împănează cu safire,
Scurge, tescuiește și frige –
Și scoate pentru chimire
Icre de aur, în linguri și pe cârlige.
Și, a mai zis și o rugăciune
Pe care-o știa numai el.
Dintr-un tăciune
A scos o beteală și un inel.
Din copaie
A tras cu mâna, de-a dreptul,
O vâlvătaie
Care i-a luminat fața și pieptul.
Pentru multele lui minuni,
Lache stă închis de opt ani și patru luni.
Sensul versurilor
Piesa descrie un personaj enigmatic numit Lache, care are abilități magice sau alchimice de a transforma lucruri obișnuite în obiecte valoroase. În ciuda acestor minuni, el este închis, sugerând că puterile sale sunt fie ilegale, fie percepute ca o amenințare.