Bade Ioane, m-aș gândi să-ți fac
Un cântec nou, de ți-ar mai fi pe plac.
Dă-ți de la buze buciumul deoparte,
Că sună prea departe.
Eu ți-aș cânta muțește, cu slove ca de carte..
Cum ți-ar plăcea ca ghiersul să mai fie?
De bărbăție și de vitejie?
Bărbat ai fost, o spune
Pământul tău, muncit și-n rugăciune.
Că ți-ai purtat prin veacuri, greu, povara.
Mărturisesc ogoarele și țara
Clădinta-n suferință și răbdare
I-ai dat și sânge și sudoare.
Când ceasul dezrobirii ți-a sunat,
Și sânge și sudori le-ai înviat.
Ți-ai deșteptat și morții, și cu toții
V-ați dovedit măreți și strănepoți.
Să-ți fac un cântec? Vorbele-mi sunt goale
Și nu au frumusețea din cântecele tale.
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus unui erou popular, Bade Ioane, recunoscut pentru curajul și sacrificiul său. Versurile exprimă admirație pentru trecutul eroic și pentru contribuția sa la istoria și identitatea națională, recunoscând că niciun cântec nou nu ar putea egala măreția faptelor sale.