-Dormiți, dormiți!
Hipnoza nopții suflă boare în mușchii voștri veștejiți,
Și mâine veți avea izvoare
Din spor, pământul să-l stropiți
Cu bale călătoare. -Dormiți, dormiți,
Căci legea o citește carul
Când voi sunteți încremeniți,
Și-n țeasta voastră-și zvârlă zarul
Satan, cu ochii buimăciți.
Noroc! fiți fericiți!
-Bieți rătăciți,
Găsiți în uliți felinarul
Pe care ștreangul să-l suiți,
Și-ncolăciți-vă amarul.
Când e-n zadar să năzuiți
Călcându-vă
Calvarul. Dormiți, dormiți,
în monarhia minerală,
Cu-obrajii storși și gălbejiți,
Lipiți de carnea triumfală
Pe care lumile zidiți
Și pofta-vă banală. Cei umiliți,.
Cei gânditori și cei sihaștri
-De raza lunii dogoriți,
Și-avântă șoimii-n câmpi albaștri;
Dormiți, dormiți!
Și însumi bine-vă-cuvânt,
Căci e nevoie pe pământ
Să vă-nmulțiți,
Gândiri să-nlănțuiți,
Și veacuri oarbe să clădiți.
Dormiți, dormiți!
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de resemnare și condamnare, îndemnând la somn ca o evadare din realitatea crudă. Viața este prezentată ca un calvar, iar oamenii sunt manipulați și închiși în gândiri limitate.