Natura ne-a iubit din totdeauna,
Un munte ne-a chemat și ne-a unit!
Cântam la foc și ne îngânam cu luna
Voioși că prietenii s-au regăsit.
Împovărați cu dor de drumeție
Ne-am adunat mai mulți an după an
Și muntele a început să știe
Că Slobozia este un club montan.
Refren: Suntem hoinarii ce mergem pe creste,
Doine cu sfinte orchestre
Și cântec de dor cu parfumuri de cetini
Excelsior e un sentiment prieteni! x2.
În orice pas ne înflorește-un zâmbet
La gândul că deja am reușit
Pe pui să-i infectăm cu dor de umblet
Chiar dacă la urcuș ne-au depășit.
Ne cheamă o dragoste pe veșnicie
Ne ținem strâns ca nodul cabestan
Și-am vrea ca peste-un veac lumea să știe
Că suntem clubul vechi din Bărăgan
Sensul versurilor
Piesa celebrează dragostea pentru natură și prietenie, specifică unui club montan. Membrii împărtășesc pasiunea pentru drumeții și dorința de a transmite această pasiune generațiilor viitoare.