S-a rotit în jurul farului aureola păsărilor albăstrite
În jumătăţi de întuneric sfredelind depărtarea vapoarelor
Şi-au căzut în apă ca rămăşiţele arhanghelilor.
S-a stricat pâinea şi floarea
În lazarete zac ca snopii veştejiţi prietenii noştri
Singură coşi fiului tău gânduri diferite.
Numai trenul îşi târăşte aburii
Ca goana animalului rănit, cu măruntaiele zdrobite
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de pierdere și decădere, cu imagini puternice ale singurătății și ale unui viitor incert. Elementele naturii și ale vieții cotidiene sunt prezentate într-o lumină sumbră, reflectând o stare interioară de tristețe profundă.