Două zâmbete se întâlnesc spre
Roata-copil a sârguinței mele
Bagajul sângeros al creaturilor
făcut carne în legende-vieți fizice.
Suplețea intermediază furtuni nor deasupra
Ploaie cade sub foarfecele
Întunecatului coafor –
Înotând furios sub arpegiile ce se contrazic.
În seva mașinii iarbă
Crește împrejur cu ochi ascuțiți
Aici cota-parte a mângâierilor noastre
Moarte și plecate cu valurile.
Se predă singur judecății timpului
Despărțit de meridianul perilor
Non-lovituri în mâinile noastre
Spicele plăcerilor umane
Sensul versurilor
Piesa explorează efemeritatea vieții și a emoțiilor, folosind imagini din natură și metafore puternice. Sugerează o acceptare a trecerii timpului și a inevitabilei dispariții, dar și o celebrare a plăcerilor umane.