Zid dărăpănat
Eu m-am întrebat
Astăzi că de ce
Nu s-a spânzurat.
Lia, blonda Lie
Noaptea de-o frânghie…
S-ar fi legănat
Ca o pară coaptă.
Și ar fi lătrat
Câinii de pe stradă
S-ar fi adunat
Lumea să o vadă.
Și ar fi strigat
„Vezi ca să nu cadă”
Aș fi încuiat
lacătul la poartă.
Aș fi pus o scară
Și aș fi luat-o jos
Ca o pară coaptă
Ca o fată moartă
Și aș fi culcat-o într-un pat frumos.
Sensul versurilor
Piesa descrie o obsesie morbidă legată de moartea unei fete numită Lia. Naratorul își imaginează scenariul sinuciderii ei și reacția oamenilor, dar și un gest final de compasiune.