Aici sunt țărmi de mare moartă
Poduri de smoală, nori de piatră
Aici zarea e deșartă de vapoare
Apele de alge, de balene, de corali
Și mă doare, mă doare ca țipătul de sirene.
Pe dealuri galbene
Mișună atâtea soiuri de animale
În băltoace verzi
În uzina părăsită cu năluci de fum
Suflet plin de boală
Nu vrei să te pierzi?
Povârnișele de lut
Au băut zăpada multor ierni
Și eu vreau să te sărut, să te sărut
Cu dezmierdări de vierme.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj dezolant și o stare de dezgust profund. Imaginile puternice sugerează o lume în descompunere, atât fizică, cât și spirituală, unde chiar și gesturile de afecțiune sunt contaminate de această degradare.