Doamne, ce vreme-i afară
Și plouă, și ninge
Iar eu stau pe-un acoperiș
Și fumez pe furiș
Doamne, ce vreme-i afară.
E vreme caniculară
Mi-am luat un pistol
Și cu el am tras în voi
Ce crimă, ce păcat
Stau aici într-o luntre
Poate mor înecat
E noapte, e frig, îngheț, îngheț
Nu mai pot să respir.
Ce noapte, ce zi
Ce noapte, ce zi
Ce noapte, ce zi
Ce noapte, ce zi.
Merg singur pe străzi
Doamne, ce noapte
Pe tine acolo te văd
Ești atât de departe
Ei sunt acolo în alb închis
Și-mi fac semne umbrele
Parc-aș fi într-un vis
Un coșmar nesfârșit.
Ce noapte, ce zi
Ce noapte, ce zi
Ce noapte, ce zi
Ce noapte, ce zi
Ce noapte, ce zi
Ce noapte, ce zi.
Va refuz
Va acuz
Va detest
Va blestem.
Va refuz
Va acuz
Va detest
Va blestem pe voi
Și zilele mele ce pier
Zile ce pier
Zile ce pier.
Mă scufund..
Mă scufund.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de disperare și izolare, culminând cu gânduri suicidare. Naratorul se simte pierdut, refuzat și blestemat, incapabil să găsească o cale de ieșire din coșmarul său.