Țăranii-mi spun, cinstiți la vorbă,
Că-s oameni drepți și buni:
„Pădurea asta e vestită,
Vestită în minuni!..
Atâția suferinzi făcut-a
De viață s-aibă parte,
Când se credeau ajunși aproape
De ne-ndurata moarte.
Din multe locuri depărtate,
Vin oameni ca s-o vază,
Și de măndrețea-i fără seamăn,
Adânc se minunează!”.
Ascult și-ncep să cred ca dânșii
Minunile aceste,
Cum un copil se-nfiorează
De orice și ce poveste.
Dar aș voi să-ntreb pe unul,
— El singur doar mi-o spune,
Dac-ar putea ca să mai facă
Pădurea o minune:.
Să-mi risipească stolul negru
De nopți și zile rele,
Și să-mi redea nemărginitul
Iluziilor mele!..
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a găsi alinare și speranță într-o pădure vestită pentru minunile sale. Naratorul, copleșit de greutăți, își dorește ca pădurea să-i redea iluziile pierdute.