zori

Marina Tvetaeva – Știu Că Mi-e Dat A Muri

de

Știu că mi-e dat a muri în amurg sau în zori –Una din două, ci care anume n-am știre.Ah, de-ar fi chip să se stingă de două oriFlacăra mea, mi s-ar părea că-i o izbăvire.Fiică cerească! Trecui pe pământ dănțuindCu trandafiri – șorțul plin – nepierzând nici o floare.În amurg sau în zori am să … Citește mai mult

Mihai Eminescu – O Călărire în Zori

de

A nopții gigantică umbră ușoară,Purtată de vânt,Se-ncovoie tainic, se leagănă, zboarăDin aripi bătând.Roz-alb-auroră, cu bucle de aurSclipinde-n rubin,Revarsă din ochii-i de lacrimi tezaurPe-al florilor sân;Răspânde suflarea narciselor albeBalsamu-i divin,Și Chloris din roze își pune la salbePe fruntea-i de crin;Iar râul suspină de blânda-i durerePoetic murmur,Pe-oglinda-i de unde răsfrânge-n tăcereFantastic purpur;Și pasărea cântă suspine-imitândăUn cântec de-amor,Ecou-i … Citește mai mult

George Nicolescu – Noi

de

Spre clar de zori, în liniște,Tăcerea ta o ascult respirând.Aștept tăcut, de tine plin,Ca noaptea să se desfacă ușorȘi ca marea grea să te înalți,Cu brațe albe să crești înspre mal.Aștept tăcut, de tine plin,Ca noaptea să se desfacă ușorȘi ca marea grea ai să te-nalți,Cu brațe albe să crești înspre mal,Ca văpaia de rod,Vom … Citește mai mult

George Coșbuc – În Zori

de

Supt un mal legată plută,Se mai mișc-abia. DuioșGeme apa-n veci zbătutăCa prin vis, sub iaz la moară.Luna tot mai jos coboarăTot mai jos, mai jos.Ah, apus! Și dintr-o datăNu mai vezi nici deal, nici drum,Totu-n zarea-ntunecatăȘi-a pierdut și loc și nume,Nu cred c-a mai fost pe lumeNoapte ca acum.Parcă-i mort de veacuri satulȘi trudit de-atâta … Citește mai mult

Eugenio Montale – Motete II (11)

de

La primii zori, pe cândsubit vine un zgomotde drum de fier și-mi spunede oameni prinși în fugă‘n tunelul spart în stâncăiluminat bucățide ceruri și de ape;la prima beznă, cânddăltița, care roademasa de scris, și-asmutefervoarea și când pasulpaznicului se-apropie;în zori și-n beznă, omenești popasuride vrei să le-ntrețeși cu firul tău.

Eugen Jebeleanu – Zorile

de

6 august 1945.Senină dimineața… Acum pornesc la drumcu spițele de soare speranțele. Acumfoșnind își spală marea mătăsurile-albastre,din care țărmul smulge lungi broderii de astre…Acuma se deșteaptă orașul șuierând:– Te pomenești că-s oameni ce-n pat or mai fi stând!Hamalii unde-s? Ziua nu se năștea din noaptecând ei porniră-n cârcă ducându-și câte șaptepoveri cu șapte turnuri de … Citește mai mult