Marina Tvetaeva – Știu Că Mi-e Dat A Muri

Știu că mi-e dat a muri în amurg sau în zori –Una din două, ci care anume n-am știre.Ah, de-ar fi chip să se stingă de două oriFlacăra mea, mi s-ar părea că-i o izbăvire.Fiică cerească! Trecui pe pământ dănțuindCu trandafiri – șorțul plin – nepierzând nici o floare.În amurg sau în zori am să … Citește mai mult

Mihai Eminescu – O Călărire în Zori

A nopții gigantică umbră ușoară,Purtată de vânt,Se-ncovoie tainic, se leagănă, zboarăDin aripi bătând.Roz-alb-auroră, cu bucle de aurSclipinde-n rubin,Revarsă din ochii-i de lacrimi tezaurPe-al florilor sân;Răspânde suflarea narciselor albeBalsamu-i divin,Și Chloris din roze își pune la salbePe fruntea-i de crin;Iar râul suspină de blânda-i durerePoetic murmur,Pe-oglinda-i de unde răsfrânge-n tăcereFantastic purpur;Și pasărea cântă suspine-imitândăUn cântec de-amor,Ecou-i … Citește mai mult

Charles Baudelaire – Zorii Zilei

Sunase deșteptarea pe la cazărmi, și-o boareDin vântul dimineții sufla în felinare.La vremea asta, visuri, cu jocul lor drăcescPe-adolescenții oacheși în pat îi răsucesc.Și lampa, ochi cu rană, începe să se zbată,Punând pe luciul zilei o sângerie pată,Iar sufletu-n robie dat trupului și silei,Imită lupta lămpii cu strălucirea zilei.Cum un obraz în lacrimi e șters … Citește mai mult

Johann Wolfgang Von Goethe – Când Grădina, Deal și Vale

Când grădină, deal și valeÎmpâclite-n zori se-arată,Și-ale florilor pocaleDe-așteptare se îmbată.Când văzduhul nouri cheamă,Stând în calea zilei clareȘi când vântul îi destramă,Soarelui tăind cărare.Pentru tot ce vezi tu catăSoarelui, pe vast coclaurCald să-i mulțumești, și toatăZarea va s-o schimbe-n aur.

Jorge Luis Borges – Revărsat de Zori

În profunda noapte universală,pe care felinarele încearcă s-o contrazică,o rafală rătăcităa jignit străzile taciturneca un presentiment înfioratal revărsatului de zori îngrozitor ce dă târcoaledărăpănatelor suburbii ale lumii.Atras de umbrăşi speriat de ameninţarea dimineţii,am retrăit cumplita ipoteză,de Schopenhauer şi de Berkeley avansată,precum că lumea esteo activitate a minţii,un vis al sufletelor,fără temei, nici scop, nici consistenţă.Şi … Citește mai mult

Jorge Guillen – Numele

Zori pure. OrizontulPleoapele-și deschideSă vadă. Ce? Vechi nume.Stau calme pe patinalucrurilor. Și astăziRoza se cheamă încătot roză, și-amintireatrecerii sale, grabă.Zor de-a trăi mai mult.Spre lungi iubiri ne-avântăaceastă forță asprăa Clipei cu pas sprinten,care-atingându-și țintafuge strigând: Nainte!Atenție! Atenție!Voi fi! Voi fi! Voi fi!.Și rozele? PleoapeÎnchise: orizontulfinal. Poate nimicul?Dar numele rămân.

Juan Ramon Jimenez – Cânticel

Să mă scol tot cu soarele,Iasomiei în palme;Să mă știu tot cu zorileÎn inima mea;Să aud diminețileAcelași blând glas;Asta-mi doresc eu!. Să apun fără ură,Să-nnoptez împăcat;Să mă aflu în visePrin sori de săringăș;Să adorm ascultândAcelași blând glas;Asta-mi doresc eu!. În românește de Ion Frunzetti