Zaharia Stancu – Grădina În Zori
Dac-ai veni-n grădină, ți-aș arăta în zoriAlbine cum se roagă smerite și se-nchinăPe fiecare dintre sălbaticele flori,Ca-ntr-o bisericuță de rouă și lumină.
Versuri corectate și adnotate
Dac-ai veni-n grădină, ți-aș arăta în zoriAlbine cum se roagă smerite și se-nchinăPe fiecare dintre sălbaticele flori,Ca-ntr-o bisericuță de rouă și lumină.
În juru-acestei roze plutește-o fină boare.E-un nimb fragil de ceață? Vrej de parfum e oare?Un rest din vălul nopții e părul tău de maur?Trezește-te, căci zorii în cupe toarnă aur.
Voi sta cu fața la soareȘi el îmi va zâmbi.Cât aș vrea să pot zburaSă ajung până sus la el.Într-o noapte am visatCă eu l-am atins ușor.În clipa aceea m-am trezitDar soarele nu era de găsitÎn zori de zi.Visul meu se va împliniDoar în zori, zori de zi,Visul meu se va împliniDoar în zori.Cât aș … Citește mai mult
Și iată: zorii sprinteni aleargă; trup de fum.Deschide zarea lungă, o geană viorie.Mă scol și-aștept cu gândul, necruțător, la drum,Pași goi să se ivească și râurată ie.
Sculați! Soarele-a risipit AştriiDe pe Câmpia Nopţii şi-albaştriiOchi ai zilei se oglindesc pesteTurnul cel Mare – mii de piaştri!.
În zori mi-aduse briza mireasma și-amintireacopilăriei sfinte, și-astfel și lecuirea.durerilor din suflet, ca un balsam suprem.Nu admira atâta regală roză. Gemdeja pe jos petale de vânt împrăștiate.Să-nchidem cartea neagră a celor îndurate,sorbind în amintirea lui Hatim Tai. Curate,culorile-i de purpur le-a pus pe roze vinul,iar parfumatul suflet și har, le-a dat Divinul.Pe iarbă-n parc așază … Citește mai mult
De-aseară stau în câmp, întins pe-o claie,Încheagă roua cu răcoarea perle.O stea se surpă, negura o taie,Pădurea fluieră cu zvon de mierle.Şi iată: zorii alergând prin fumDeschid în zare geană viorie.Mă scol şi-aştept cu gând tâlhar la drumPaşi goi prin iarbă, râurată iie.
Când zorii strălucirii pe sânii Terrei varsă,Ia cupa și golește-o! Dă-ți lacrima pe-un cânt,Căci zori mereu veni-vor spre noi cu fața-ntoarsă,Când noi vom fi cu fața întoarsă spre pământ.
În primii zori, când focuri se-aprind la Răsărit,din torțele de aur țâșnind la infinit.din sălile de taină ale Minunilor,și razele lor umplu tot hăul lumilor.Când cerul își îndreaptă oglinda peste zaresă arate ale lumii mii fețe-n încântare,când ale Bucuriei Palate – unde Djemsid,cerescul, tronu-și are – cămările-și deschid,și Zuhra, printre îngeri cea mai frumoasă zână,cu … Citește mai mult
Am prins în mâini, în zori, o stea care cădea,Să nu lovească-n aripi, în aer, o albinăCe se-ntorcea grăbită, în zbor, cu cofa grea,Către prisaca ei, de miere și lumină.