vitejie

Jorge Luis Borges – Milonga Lui Jacinto Chiclana

de

În cartierul Balvanera,Se rostea cândva un numeDe bărbat neînfricat:Jacinto Chiclana-i spune.Se mai pomenea atunciDe-un cuțit și de-o încăierare.Peste timp întrezărimÎnjunghiat un om cum moare.Din ce pricină nu știu,Gândul nu mă părăseșteDe-a afla cum o fi fostĂst Chiclana din poveste.Ca pe-un om dintr-o bucatăMi-l închipui, neclintit.Cu o fire cumpătată,Dar cu mâna pe cuțit.Nu găseai în tot … Citește mai mult

Jorge Luis Borges – Lui Carol

de

Viking al stepei, Carol ce-ai domnitÎn țara suedă, de la miazănoapteLa miazăzi vestit ai fost prin fapteCe, spre-a-ți cinsti strămoșii-ai săvârșit.Plăcerea ta a fost războiul careTe face vrednic de a fi cântatȘi pomenit în veac, căci neînfricatTe-ai aruncat în apriga-ncleștare.De ești biruitor ori ești înfrânt,Nu-i păsa sorții nepărtinitoare.Ale monedei două fețe sunt.Doar vitejia e nepieritoare.Căci … Citește mai mult

Jorge Luis Borges – Spade

de

Gram, Durendal, Joyeuse, Excalibur.Cutreieră străvechi războaie versulCe-i singura amintire. UniversulMărinimos le seamănă-mprejur.E-o spadă-ascunsă-ntreaga vitejieA brațului cândva nebiruit;Tăiș de fier ori bronz care-a izbitDușmane capete cu grea urgie.De ruginite spade vă vorbescCare-au răpus balauri și oștiriÎn alte vremuri. Azi sunt amintiriCe panoplia o împodobesc.Dă-mi voie, spadă, să te cânt în versEu, care la război nicicând n-am … Citește mai mult

Transsylvania Phoenix – Negru Vodă

de

Negru Vodă, și-a lui ceatăToți voinici cu fruntea lată,Și cu plete, lungi pe spateȘi cu ghioage groase, drepte.Sure-i creasta munțiilor,Munțiilor cărunților,Și trecând peste hotare,Voinicilor! Strigă tare.Alelei, voinicii mei,Mândrii puișori de zmeiIa vedeți cele câmpiiSmălțate cu iasomii.De dușmani ce sunt cuprinseȘi de flăcări ce-s încinse,Acolo-s ai voștri frațiToți voinici ca brazi înalți.Ostașii cum auzeau,Ghioagele și le-apucau,Foc … Citește mai mult

Ricky feat Elvin Dandel – Andrii Popa

de

Cine trece-n Valea-SeacăCu hangerul fără teacăȘi cu peptul dezvelit?Andrii Popa cel vestit!Șapte ani cu voinicieȘi-au bătut joc de domnieȘi tot pradă ne-ncetatAndrii Popa, hoț bărbat!Zi și noapte, de călare,Trage bir din drumul mare,Și din țara peste tot!Fug neferii cât ce pot.Căci el are-o pușcă plinăCu trei glonți la rădăcină,Ș-are-un murg de patru ani,Care mușcă din … Citește mai mult

Ruben Dario – Unui Poet

de

Nimic mai trist ca un titan ce plânge,om-munte-ncătușat de-o floare-amară;voinic – gemând, viteaz ce-n rugi se frânge,martir arzând în propria sa pară.Heracle-n poala leneșei Omfalestă țintuit și lupta o refuză,erou ce-ncalță muierești sandale,poet ce-și uită inspirata muză.Cum să sugrume leii-n bătăliecel care toarce, sclav, din furca slabă?Doar prin efort, voință, vitejie,pumnu-i de fier, iar mâna … Citește mai mult

George Coșbuc – În Spital

de

Nu-nțelege vorba, sire.Zice-același general,Camarazi, să nu vă mireCă-ntr-acest spital.Nu-nțeleg nici doi cuvântulCe-l vorbim, căci li-e străin,Sunt vitejii din pământulCel de râuri plin.Pe unde trec ei veseli varaPeste munții suri și goi;Ei de-acolo sunt, din țaraTurmelor de oi….Scoborând din munți de-a dreptulPar în lupte-oșteni bătrâni,Ați văzut cum pun ei pieptulSire, sunt români.Astfel zice generalulCătre tânărul împărat,La … Citește mai mult

George Coșbuc – Patru Portărei

de

I.Din larguri de palată ies patru portărei:Au coifuri, au ceaprazuri, au suliță la ei.Nebun s-aruncă roibul, ca viforul pe luncă,Trei cai cu el alături p-același pas s-aruncă.Și zice portărelul, al cărui cal e corb:– „Ca pajură pe Surgă, zdrobit, am eu să-l sorb! ”.-„ Ți-l strâng, până ce-mi urlă că nu-i mai treb’e fete!.Vorbește cel … Citește mai mult

George Coșbuc – Fragment Epic

de

Iar pe lumea cealaltă scoborând acum flăcăiiCei căzuți la Vid pe dealuri și pe șesuri la Vidin,Câți sosesc pe rând în stoluri, adunați în gura văiiStau s-aștepte alte gloate câte se vedeau că vin.Unii șterg de iarba udă câte-o sabie-ncruntată,Din puplana hainei alții sângele dușman îl storc,Și se laudă cu toții și vorbesc cu toții-odatăPrecum … Citește mai mult

Gheorghe Dem Teodorescu – Toma Alimoș

de

Foicica fagului,La poalele muntelui,Muntelui Pleșuvului,În mijloculCâmpuluiLa puțulPorumbului,Pe câmpia verde, -ntinsă,Și de cetine cuprinsă,Șade Toma Alimoș,Haiduc din Țara-de-Jos,Înalt la stat,Mare la sfatȘi viteaz cum n-a mai stat.Șade Toma tolănitȘi cu murgul priponitÎn pripoane de argint,Și mănâncă frumușel,Și bea vin din burdușel,Și grăiește în ast fel:– Închinar-aș, și n-am cui!Închinar-aș murgului,Murgului sirepului,Dar mi-e murgul vita mută,Mă privește … Citește mai mult