Negru Vodă, și-a lui ceată
Toți voinici cu fruntea lată,
Și cu plete, lungi pe spate
Și cu ghioage groase, drepte.
Sure-i creasta munțiilor,
Munțiilor cărunților,
Și trecând peste hotare,
Voinicilor! Strigă tare.
Alelei, voinicii mei,
Mândrii puișori de zmei
Ia vedeți cele câmpii
Smălțate cu iasomii.
De dușmani ce sunt cuprinse
Și de flăcări ce-s încinse,
Acolo-s ai voștri frați
Toți voinici ca brazi înalți.
Ostașii cum auzeau,
Ghioagele și le-apucau,
Foc în dușmănime dau
Și din țară-i alungau!
Pe câmpii cu iasomie
Când stă soarele-n chindie,
Ca frați buni se îmbrățișau,
Și țara o stăpâneau!
Sensul versurilor
Piesa evocă figura legendară a lui Negru Vodă și chemarea sa către oșteni pentru a apăra țara de invadatori. Accentul este pus pe curajul, unitatea și devotamentul față de patrie.