Visuri pierdute – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Ecoul Zărilor Curbe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ne pierdem în ecouri de strigăte mute,
Priviri ce luceau și sunt astăzi pierdute,
În zori ce-au adus între noi întuneric
Și goluri în visul odată feeric.
Și nu e niciunul în stare să spună
Că dragostea noastră de azi e nebună
Și zguduie noaptea, și urlă în zi
Că încă trăiește în suflete vii.
Și vrea să distrugem cortina ce-apasă
Pe-o scenă de gheață c-o mare crevasă
Ce crește, și crește, în hăuri trăgând
Actori ce se-ncurcă în replici de gând.
Nu știe, sărmana, în zbaterea sa,
Că totu-i decis și e moartă deja,
C-a fost alungată în linii de zări
Curbate pe-alocuri în vagi întrebări.
Nu-i doliu, nu-s lacrimi, nu-s urme pe cer
De îngeri ce cântă-ntr-un cor auster,
Nu-i nimeni să facă orgoliului vină
Când pleacă, nebuna, în zări de lumină.

Dumitru Iacobescu - Marșul Izolaților

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Spre izolarea zărilor fugare,
Spre măreția mărilor polare,
Spre umbră, spre tăcere, spre uitare..
Adio, adio!
Pornim
În ritmul unui marș de țintirim.
Blazate dar superbe caravane –
Purtând tristețea străduinții vane –
Ne depărtăm de florile umane.
Oh! am visat și noi, și am dorit,
Dar visurile noastre ce-au pornit
În larg, ca Invincibile Armada,
Se duc acum să moară liniștit
În portul unde doarme-n veci zăpada.
Și palid, și solemn, și gânditor,
Cu aripi uriașe de condor,
Plutește sufletul în depărtare
Spre izolarea țărilor polare,
Spre umbră, spre tăcere, spre uitare.

Mihail Săulescu - E Secetă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sunt obosit, și-i cald și trist afară,
Ca-n orice zi de secetă de vară,
Sunt obosit, sunt trist, și nu-nțeleg
De ce sunt trist, de ce sunt obosit;
Din zeci de gânduri nu pot să aleg
Un gând mai fericit.
Sunt obosit, și-i cald și trist afară,
Ca-n orice zi de secetă de vară,
Ce mult ar face-o blândă adiere
Pe strada-nfierbântată
Și inimii cum i-ar mai da putere
Aripa unui vis de altădată.
Dar visu-i stins și vântul nu adie ;
Departe, -n zare, zace-ncătușat
Mi-e sufletul ca un deșert palat
Ce-așteaptă ca stăpânul să-i revie
Din țara-n care a plecat.
Și-i cald și trist afară,
Ca-n orice zi de secetă de vară.
În van aștept s-adie vântul serii,
Să plouă, să se-ndoaie
De-o liniștită adiere, merii :
E secetă de ploaie.
În van aștept și visul de-altădată,
In van palatul poarta și-a deschis :
Stăpânu-i mort în țara depărtată,
E secetă de vis.

Mircea Demetriade - Spleen

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ale mele zile sunt pustiuri cari
Rătăcesc în ele roze caravane;
Câte visuri blonde, albe, suverane,
Câți emiri fatidici dar cu mușchii tari,
Călărind pe negri, nobili armăsari,
Și cămile câte au trecut dușmane
Prin nisipu-n flăcări și cu doruri vane,
Eldorado, -n fine ca să le răsari?.
Și câți lei de-orgoliu au răcnit sub soare?
Ocean de sânge, aur și vâltoare;
Însă după zile, zile au urmat,
Iar pustiul crește și pustiu-i unul,
Pe când caravane câte-a spulberat
Sau le-a prins în munții de nisip Simunul!

Jurca Marinela Florina - Apusul Unui Vis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Privesc tăcut apusul
Apusul unui vis
Și-n lacrimi amare
Sufletul mi-l văd stins.
Era un vis frumos
În care am crezut
Dar a venit viața..
Din suflet mi l-a rupt.
Ce-aș putea să fac
În lupta cu destinul?
Durerea-i zămislită..
Iar eu.. sunt ostenită.
Aveam un vis. Și era visul meu..
Însă ascuns în suflet, mi-e mort și doare rău.
Se nasc vise o mie.. și tot o mie mor..
Mi-a mai apus un vis.. și-o lacrimă s-a stins.
Se vor ivi iar zorii, dar visul meu s-a stins
Viața e nedreaptă, azi iară mă-nvins.
Durerea e prea mare, cuvinte n-am a spune
În ochii când îți privești.. iubirea cum apune..

Matsuo Basho - Bolnav într-o Drumeție

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Bolnav într-o drumeție; / Visurile mele colindă / O paragină. →

Gani - Cândva Visa

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

8:49 – sare din pat panicat
Telefonu’ ăsta nenorocit iar n-a sunat, l-au descărcat
Cele vreo 3 snooze-uri, sau l-a lăsat auzul
Nu mai contează, tre’ să prindă autobuzul
Spre metrou, s-ajungă la birou
La aceleaşi feţe vechi gata să-l ia de nou
Dar mai sunt clipe lungi pân-atunci,
Purtat pe drumuri zi de zi, ca nişte blugi..
Uzat, priveşte fix fără vreo ţintă
Se uită în jur, parcă se vede în oglindă
A călcat pe cineva, dar a uitat să simtă
Până e împins când uşile cer atenţie să se-nchidă.
Nu răsuflă uşurat în clipa opririi,
N-are timp de blocaj în pasaj la Unirii
Voinţa gaj, s-a conformat, ar vrea curaj
Să-ncerce altceva, dar se ştie prea laş..
La şi 5 vede iar lumina – tiraj,
Se lasă purtat de paşi înainte, maaaaarş..
.. ează, se vrea treaz, doarme pe el ca o saltea
Printre anonimi – doar încă unu’ din reţea.
Felu’ 14 dintr-o masă amorfă
Întors pe dos, de parcă are entorsă,
Tot efortul lui pare pentru pereţi, ca o amorsă
Şi, deşi îl trec, nu e-n apele lui, precum o morsă
De la zoo, nici dacă plouă.
Sclăvit zilnic cât 10 şi azi e o zi nouă (9)
Şi una-două, click-click pentru sume
Când azi e doar un link între ieri şi mâine..
E dat cu Hugo Boss, e şefu’ la miros,
Şi-a luat cravata roz, s-a instalat pe post,
Cu replici pe de rost, recitate anost
N-a ars demult vreun prost, dar e prăjit, gen toast.
Ce simplu pare tot când e condus de cerebel
Şi ce rebel e el dând share la meme antisistem
Postarea pe privat, să nu vadă vreun manager,
În paralel cu un Excel ce avea deadline ieri.
Nu-nţelege cum a ajuns să se lege
Pentru rate, chirie şi un badge, e
Ca un senator fărădelege, ce,
Ar da-napoi din propriile alegeri.
Îl ia cu friguri că nu-l lasă rece
Că timpul trece şi el se-ntrece
În cursa altora cu scuza c-ar pleca
Lejer, dar e ceva ce tot nu merge aşa:
Oameni identici, cu mai multe feţe decât un zar,
Are regrete, da’ nici n-a-ncercat măcar.
„Mă car!” – îşi zice-n sine zilnic
Sătul şi pe nepusă masă, ca la picnic,
Îşi aminteşte că n-a fost mereu aşa,
Cândva visa şi-atunci când nu dormea..
Crescut departe de părinţi, aşa evada
Nu prea se regăsea-n peisaj, da-l recrea.
Pânza vedea ce simţea şi culoarea-i vorbea,
Noaptea-l înţelegea când restu’ lumii dormea,
Când băieţii la bloc mai făceau combinaţii
El combina nuanţe şi n-asculta la alţii:
„Unde crezi c-o s-ajungi cu mâzgălelile tale?
Nu ştii, coae, că artiştii mor de foame?”,
Sau „Eşti un copil bun, nu te lăsa mai prejos,
Mai bine stai în banca ta, ca să devii om serios”
Sau „O s-ajungi un drogat şi-un ratat,
N-o să faci niciun ban, n-o să fii bărbat!”
Dar nu-i asculta şi tot desena
Cu gândul la o ea şi clipa-n care va schiţa
Un gest şi-n faţa ei, nu doar hârtia
Muza-l tot inspira şi-o imortaliza
I-a adus un portret, ea i-a evitat privirea
Şi, ca rătăcit în primărie, s-a pierdut cu Firea..
Şi s-a gândit că poate-aveau toţi dreptate
Şi arta se pierde între ştiinţe exacte,
Că nu e totul roz şi nici complementar,
S-a estompat în griul cotidian.
Deci s-a resemnat, a mers şi-a semnat
Primul lui contract, practic s-a angajat
Să uite de visuri, s-a lăsat şi a lăsat
Undeva uitat un autoportret neterminat..

Soapte - Vis Pustiu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Simt cum m-atingi ușor,
Dorul meu călător, ai venit
Spun că mi-a fost prea dor
Și nu-mi e ușor, ești pustiu.
Chipul tău s-a schimbat prea mult
Dar știu să ascult, ești tu
Între noi e același glas
Și nu s-a pierdut pe vânt.
Vino-acum, pare prea târziu,
Dar oprește-te s-asculți
Plânsul meu care-aruncă-n vid
Timpul ce a trecut – prea mult.
Doare că azi te-am pierdut
Și mă-ntreb unde-am greșit
M-ai uitat sau păstrezi și-acum
Tot ce noi cândva am trăit.
Pierd ușor urma ta pe drum,
Mult prea mult te-ai depărtat
Nu găsesc calea înapoi
Și nu știu unde-ai plecat.
Vino-acum, pare prea târziu,
Dar oprește-te s-asculți
Plânsul meu care-aruncă-n vid
Timpul ce a trecut – prea mult.
Caut calea spre tine
Și-alături de mine îți aduc speranța mea
Răspunde-mi dacă mă-auzi cum plâng,
Dacă mă vezi mergând spre acea lume-a mea.
Vino-acum, pare prea târziu,
Dar oprește-te s-asculți
Plânsul meu care-aruncă-n vid
Timpul ce a trecut – prea mult.
Vis pustiu, hai coboară iar,
Să ne amăgim sperând că trăim
Vis urât, trist și temător,
Știi că mâine nu mai iubim.

Sorin Cerin - Ne Căutăm Visele Pierdute

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Plouă cu indiferențe,
peste ghețurile singurătăților,
topind plumbul cenușiu,
din zilele lor fără adăpost,
ale cimitirelor noastre de cuvinte,
lăsându-l să se scurgă,
prin venele privirilor noastre,
bolnave de rătăcire,
pe străzile tot mai aglomerate,
ale durerii,
unde ne căutăm,
visele pierdute,
conștienți că nu le vom mai regăsi,
niciodată,
printre vitrinele luminoase,
ale disperării,
printre neoanele cărora,
ne jucăm rolurile de statui vivante,
ale absurdului.

Sorin Cerin - Unicul Ce Ne Aplaudă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Suntem obligați,
să ne jucăm rolurile Destinului,
cu Inimile de Plumb goale,
pe asfaltul ros al Viselor,
unde alergăm spre Nicăieri,
însoțiți de frigul neiertător al Cuvintelor,
ce ne îngheață sângele Răsăriturilor,
pe sub streașinile Privirilor,
tot mai oarbe,
ale Statuilor Vivante,
pe care trebuie să le interpretăm,
prin vitrinele Disperărilor,
la care se uită cu admirație,
Absurdul,
Unicul ce ne aplaudă.