Viscolul prinde colbul să-și lepede,
Lunecă-o troică, lunecă repede.
Veselă-n troică, peste întindere,
O tinerețe fuge cu-aprindere.
Unde mi-s oare zilele proaspete?
Dar fericirea ce-am vrut-o oaspete?
Toate pieriră-n iarna sălbatică,
Precum această troică zănatică.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și pierderii tinereții și a fericirii odată cu înaintarea în vârstă. Iarna este folosită ca metaforă pentru o perioadă dificilă și pustie din viață.