Versuri corectate și adnotate
Ce singurătate agresivă,Se așează peste noi și printre,Sună lung și ușa e deschisă,Dar nu intră nimeni, cin’ să intre?.Nu mai umblă sănii și cuvinte,De la Adrian pan’ la Maria,Viscolul a înghețat butonul,Toată noaptea sună soneria.Năluciri prin colțurile casei,Focul sobei pleacă-n cer, cu hornul,Cerbul, care sunt, se sinucide,Străpungându-și inima cu cornul.Pe la ea, prin curte, urlă … Citește mai mult
Nu-s iarna păsări ca-n vara caldăȘi nici la gârlă nu te duci la scaldă;Ba, când e viscol, stai închis și-n casă…Și iarna totuși e așa frumoasă!Ea țese fără ațe, fără aceVeșminte moi, cu degete dibaceȘi-n straie albe-mbracă-ntregul munte,Iar pomilor le pune-o cușmă-n frunte.Ei nici măcar nu-i trebuie unelteSă-nalțe peste râuri poduri zvelte,Și-atât de bine-n geam … Citește mai mult
Crivățul de miezanoapte vajie prin vijelie,Spulberând zăpada-n ceruri de pe deal, de pe câmpie,Valuri albe trec în zare, se așază-n lung troian,Ca nisipurile dese din pustiul african.Viscolul frământă lumea! Lupii suri ies după pradă,Alergând, urlând în urma-i prin potopul de zăpadă.Turmele tremură; corbii zbor vârtej, răpiți de vânt,Și rachitele se-ndoaie lovindu-se de pământ.Zberat, răget, țipet, … Citește mai mult
Ninge:Ani de furieOre care plutesc în jos –ViscolulÎși menține greutateaAdânc și mai profund timp de trei zilesau șaizeci de ani, nu? AtunciSoarele! O aglomerație degalben și albastru, fulgi –Pădurile copaci scoteau în evidențăaleile lungipeste o singurătate sălbatică.Omul se întoarce și acolo –traseul său solitar se întindeaasupra lumii.
După viscol o linişte mareDe jur împrejur se coboară.Odihnindu-mă, trag cu urecheaLa glasul puştimii de-afară.N-am dreptate, orbirea m-a prins,Am greşit, fără minte cum sunt!Ca o albă femeie de gipsCade iarna cu faţa-n pământ.Se admiră din cer lucrăturaPleoapelor moarte, lipite strâns.Sub zăpadă-i acum bătătura,Pe lăstari e podoabă de-ajuns.Gheaţa, gara şi vechea platformă,Şanţul, şinele, pădurea uitată,Ce ireproşabilă … Citește mai mult