Versuri corectate și adnotate
Nu se mai sfârşeşte iarna,Fulgi aleargă să se cearnă,Ghioceii au îngheţat..Suflet mi s-a spulberat.Peste tot sunt doar troiene,Picuri s-au lipit de geneDe la lacrimi răscolite..De-aşteptări nepotolite.Tot e-un alb de spumă rece;Pe străzi nimeni nu mai trece..Doar doi câini se tot mirosÎn amorul viforos.Zboară ţepii de cristalÎntr-un vuiet maşinal.Vânt loveşte în ciomege..Păru-l-am tari şomoiege.Este tot o … Citește mai mult
Încerci să-ți faci loc iarăși printre noi, să faci din flori, strigoi,Să lași copaci să strige goi. Vrei iar să-mi umpli cerul de noroi?S-aduci ploi din sori, s-aduci ninsori din ploi, să faci apoiNopți din zori și zări de sloi. Tu vrei pământu’ să-mi despoi?Vrei umbra să-mi jupoi, ai tăi moroi o să îmi strivească … Citește mai mult
Sari, Vifor, sari! Striga jocheul.Copita-n caiele-i umbla,plămânu-i foșnea,coasta-i umfla,coapsa-i sărea,genunchiul trosnea,în pământ bătea,cerul scruta,coama-i zbura,coada-i plutea,ochiu-i plângea,zăbala-l curma.Jocheul striga,iar strigătul lui risipea,în norul de praf, în goana lui, în lume,gândul, visul, dorul.Jocheul cânta: sari, Vifor, sari!
Negre ceruri de metal.Vifor roșu pe-nserate,Zboară ciori înfometatePeste parcuri frânte pal. Rază-n nori stă glacial;De Satan ca blestemateSe rotesc și cad ciudate,Înșeptite infernal. Hoit, dulceag și fad, brutalPliscuri scurmă-amestecate.Groază-n case-apropiate;Teatru luminat de stal. Pod, biserici și spitalGroaznice-n amurg stau toate.Și se umflă-nsângerateRufe: vele pe canal.
Ce dacă vine primăvaraAtâta iarnă e în noiCa martie se poate duceCu toți cocorii înapoiÎn noi e loc numai de iarnăVom îngheța sub ultim gerOrbecăind pe copci de gheațăCa un stingher spre alt stingher.Și vin din patriile caldeCocorii toamnei ce trecuȘi cuiburi și-au făcut la streșiniȘi lângă mine nu ești tu.Schimbări mai grave decât moarteaAu … Citește mai mult
Ce dacă vine primăvaraAtâta iarnă e în noiCă martie se poate duceCu toţi cocorii înapoi.În noi e loc numai de iarnăVom îngheţa sub ultim gerOrbecăind pe copci de gheaţăCa un stingher spre alt stingher.Şi vin din patriile caldeCocorii toamnei ce trecuŞi cuibul li-i stricat la streşiniŞi lângă mine nu eşti tu. Primăvară, care-ai fost,Nu veni, … Citește mai mult
I.Dumitru-și mai număr-o datăcei „doispre’ce lei ș-o bucată”,Gândește, se scarpină-n cap:„Că multe mai sunt și la casă!Nu-i una, să dau și să scap.Nevastă și nouă copii,e gloată, și gurii nu-i pasă,ea cere mereu; fă ce știi,Aleargă, din piatră să scoți,să dai de mâncare la toți! ”La sanie juncii înjugă,Și-și face din traistă glugă.Se-nchină. „Rămâi sănătos! … Citește mai mult
După orașu-ntunecatSe pierde-al gheții drum.Eu, cel cu bezna-ngemănat,Pășeam încet de-acum.Urla văzduhul răscolitDe-un vifor furios.Din beznă-n cale mi-a ieșitUn ins misterios.De mine chipul și-ascundea,Pășea-nainte, -ntins,Spre gheața care se sfârșea,Spre focu-n neguri stins.S-a-ntors spre mine și-am văzutUn singur ochi arzând.Apoi vîltoarea l-a-ncăput,Văpaia lui stingând.Iar cercul glacial l-a spartAl undelor tumult.Gingașul chip s-a-mpurpuratȘi neaua a gemut.Și nu puteam … Citește mai mult
Ascultă viforul, strecurându-se prin gingii,Ascultă golașa fugă a diavoleștii zăpezi.Nu are de ce se zdrobi, și troienirileCa o înlănțuire de fontă alunecă iuteAșternute pământului,Peste țarini, arii și haturi, ca trenul,Prin văzduh, prin zăpezi, în chemările vântului.Printre pini, prin spărturile-n garduri fără de cuie,Prin scânduri, prin gingiile cocioabelor fără nas.Peste câmpuri, prin văzduh, peste sau printre … Citește mai mult
Geamuri închise,Perdele trase,TăceriTăceri.Trosnete în sobă,Vorbe șoptite,SeninSenin.Afară, viforul orbIzbește în zid,Iar văile urlăTurbat..Templul perfect imobilÎntr-un iad fluidZace-aburind pe o creastă,Descătușat..Tăciuni ard pulsând,Plânge podeauaGoalăGoală.Afară, viforul orbIzbește în zid,Iar văile urlăTurbat..Templul perfect imobilÎntr-un iad fluidZace-aburind pe o creastă,Descătușat..