Ce dacă vine primăvara
Atâta iarnă e în noi
Că martie se poate duce
Cu toţi cocorii înapoi.
În noi e loc numai de iarnă
Vom îngheţa sub ultim ger
Orbecăind pe copci de gheaţă
Ca un stingher spre alt stingher.
Şi vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Şi cuibul li-i stricat la streşini
Şi lângă mine nu eşti tu.
Primăvară, care-ai fost,
Nu veni, n-ai nici un rost
Poţi să pleci, suntem reci,
iarnă ne-i pe veci.
Schimbări mai grave decât moartea
Au fost şi sunt şi vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Şi vin nebuni să facă schi.
Şi ninge până la prăsele
Ninsoarea intră-n trupul tot
E-un dans de oameni de zăpadă
Ce-mbrăţişarea n-o mai pot.
Ce dacă vine primăvara
Atâta iarnă e în noi
Că martie se poate duce
Cu toţi cocorii înapoi.
La noi e iarnă pe vecie
Doi foşti nefericiţi amanţi
Ia-ţi înflorirea, primăvară
Şi toţi cocorii emigranţi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de melancolie profundă și respingere a primăverii, simbol al unei fericiri imposibile. Iarna sufletească este atât de puternică încât anulează orice speranță de renaștere sau vindecare emoțională, accentuând sentimentul de singurătate și pierdere.