Sari, Vifor, sari! Striga jocheul.
Copita-n caiele-i umbla,
plămânu-i foșnea,
coasta-i umfla,
coapsa-i sărea,
genunchiul trosnea,
în pământ bătea,
cerul scruta,
coama-i zbura,
coada-i plutea,
ochiu-i plângea,
zăbala-l curma.
Jocheul striga,
iar strigătul lui risipea,
în norul de praf, în goana lui, în lume,
gândul, visul, dorul.
Jocheul cânta: sari, Vifor, sari!
Sensul versurilor
Piesa descrie efortul disperat al unui jocheu și al calului său, Vifor, într-o cursă. Strigătul jocheului se pierde în goană, simbolizând sacrificiul și determinarea de a depăși limitele.