viata la sat – Versuri.pro

Dumitru Matcovschi - Balada Cu Petru Zadnipru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

El era copil, poetul,
și, copil, schimba la piață
cartea cea de poezie
pe o mână de verdeață;
el scotea din sân caietul
și cu glas de mere coapte
ne citea atât de molcom
rugăciunea lui de noapte.
Semăna la chip cu bradul
(verde bradu-ntotdeauna);
ajungea cu mâna steaua
și luceafărul, și luna.
Surâdea atât de tânăr
și atât de omenescu:
înverzea pădurea iarna
ca-ntr-un basm de Eminescu.
Tot plugar era poetul!
Și-i stă bine-ntotdeauna
lângă cei de la țărâne,
lângă vorba lor, străbuna;
bucuria sfânta-a vieții
o-mpărțea cu ei deplină;
și cânta Moldova toată
Struguraș de pe colină
Cum știa bădița Petru
să-și iubească, sfânt, pământul!
Cum știa să încălzească
lângă patimă cuvântul!
Cum știa să-și crească dorul
ca pe-un pom ce dă în floare:
lângă drum și lângă poartă,
lângă prag de casă mare.
A căzut la datorie
într-o toamnă cu de toate:
Măi băieți, opriți planeta,
eu vă las cu sănătate,
am o inimă nebună,
parcă nu-i a mea și gata,
mormântați-mă la Săuca,
lângă mamă, lângă tată!
Era bun ca pâinea caldă,
moldovean cu stea în frunte,
om făcut dintr-o bucată,
răsturna cu pumnul munte;
suflet tandru de lumină,
el oricând schimba la piață
cartea cea de poezie
pe o mână de verdeață.
Prea puțini și prea devreme
număratu-i-s-au anii.
A avut dușmani, ca omul,
răi și crânceni ca dușmanii,
dar eu scriu aceste rânduri
și din nou mă fură plânsul:
a avut și mulți prieteni
care-au vrut a fi ca dânsul.

Dumitru Ridescu - Rele Sunt Dragostile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Hai, hai, lele-lele-a murele
Rele sunt dragostile
Rele ca frigurile
De vină sunt mândrele
Că iubi pe Vlașca-n jos
Am iubit ce-a fost frumos
Că așa-i voinicul lăsat
Să colinde sat cu sat
La fete de măritat
Iubește, mândro, iubește
Că neicuța-mbătrânește
Îmbătrânim amândoi
Trece vremea peste noi
Ne trece vremea ca mâine
Parcă nici n-am fost pe lume.

Hai, hai, lele-lele solzi de pește
Nimenea nu mă iubește
Decât mândra de la Giurgiu
Numai ea îmi știe gândul
Toată lumea-i rea cu mine
Numai puica îmi vrea bine
Mă primește de cu seară
Ne iubim pe prisp-afară
Ne iubim pe prisp-afară
Iubește, mândro, iubește
Că neicuța-mbătrânește
Îmbătrânim amândoi
Trece vremea peste noi
Ne trece vremea ca mâine
Parcă nici n-am fost pe lume.

Hai, hai, Fir-ar să fie de ceas
Că de iubit nu mă las
Nu m-am lăsat ani de zile
Dar acum când e mai bine
Mănânc tot de mă topesc
Pentr-o puică ce-o iubesc
N-am odihnă la culcare
Cu gândul la sărutare
Că nu știu ce gânduri are
Iubește, mândro, iubește
Că neicuța-mbătrânește
Îmbătrânim amândoi
Trece vremea peste noi
Ne trece vremea ca mâine
Parcă nici n-am fost pe lume
Iubește, mândro, iubește
Că neicuța-mbătrânește
Îmbătrânim amândoi
Trece vremea peste noi
Ne trece vremea ca mâine
Parcă nici n-am fost pe lume.

Diana Lungu - Cum Îi Traiul cu Bărbat?

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

1. Într-o seară-am socotit
Cum ar fi să mă mărit, măi
Că tare mi-i bine fată
Dar pân’ când nemăritată.
Toate fetele din sat
Se fălesc că au bărbat
Amu stau și socotesc
Oare eu unde greșesc, măi? -x2
Str- Fetelor nu vă grăbiți
Tot așa ca min’ să fiți.
2. Că-i frumos să ai bărbat
Toate zic așa din sat, măi
Dac-ar știi copchilii
Tot așa ca mine-or fi, măi.
Leagă-te fată la cap
Dac-ai vrut să ai bărbat
Hainele ca să le coși
Mămăliga s-o întorci, măi -x2
Str- Cască ochii bine fată
C-odată ești măritată.
3. Jocul se gătește-n sat
Când îți iei în cas’ bărbat, măi
El te-nvârte, te sucește
Mama nu te zadarăște.
Unde mergi, de unde vii
N-are treabă, ca să știi
Bărbatul te ocarăște
Toată ziua te pândește -x2
Str- Taci copchilă, nu grăi
Ca la mama n-a mai fi.
4. O veni și vremea me’
Cât departe o fi ie, măi
Pân’ atunci eu mânuiesc
Mămăliga s-o-nvârtesc, măi.
Ș-ai să vezi bărbat fudul
Toată ziua la costum
Când s-or uita fetele
Ș-or începe vorbele, măi -x2
Str- Vorbele ce le spuneam
Când la mam-acas’ stateam, măi
Cum îi traiu’ cu bărbat?
Amu’ văd i-adevărat
Că și eu m-am măritat.

Laura Lavric - Pe Cap Mi-Am Pus Cununiță

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pe cap mi-am pus cununiță
Numai flori de lămâiță
Să-ți rup, bade, inima
Și să nu mă poți uita.
Cununița mea de fată
Nu am s-o uit niciodată
Când pe cap mi-o așezam
Cu flăcăi la joc porneam.
Dar de când m-am măritat
Cununiță n-am purtat
Pe cap îmi pun tulpanel
Bine îmi mai stă cu el.
Frunzuliță, flori mărunte
Am cămașă ca la munte
Și îmi place a juca
Cu flăcăi de seama mea.

Ultimu Nivel - Sunt Adevărat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Strofa 1:
Sunt un băiat iubit de toți prietenii mei,
Am fost promovat ca șoim al patriei.
Am bani, mașină, vilă, sunt un inginer,
Dar cu toate astea mă comport ca un miner.
Îmi las perciuni de Elvis, încă nu s-au demodat,
Vă fac de mici la tenis, sunt adevărat.

Refren:
Haide vino lângă mine, sunt proaspăt aranjat,
Ne vom da pe patine, sunt adevărat.

Strofa 2:
Alunec cu viteză deși nu e înghețat,
Dimineața-s pe faleză, iubesc viața la sat.
Apusul mă încântă, răsăritul nu-l apuc,
Păsările cântă din Dacia mea papuc.
Dimineața vine iarăși, cafea am să beau,
Am să mănânc o pară și-apoi iar am să stau.

Refren:(2x)

Dan Spataru - Țărăncuță, Țărăncuță

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Când iese badea la cosit,
Iese și mândra la prășit.
Și la horă duminica,
E tot cu ochii după ea,
Și când e joc de alunel,
Mândruța e tot lângă el.
Păi, țărăncuță cum e ea,
E drept că badei i-ar plăcea.
Dar când îi caută vorbă el,
Ea fuge și nu vrea defel,
Dar într-o zi n-a mai răbdat
Și i-a spus badea supărat:..
Țărăncuță, țărăncuță,
Cu bujori în obrăjori!
De ce-mi cauți tu pricină,
Vrei să uit că-mi ești vecină,
Când îmi știi calea-n grădină,
Noaptea când e luna-n nori!
Tocmai când e luna-n nori!.
Țărăncuță, țărăncuță,
Cu fuiorul prins în brâu!
Ți-a mers vestea de sfioasă,
Că te-ncui și ziua-n casă,
Dacă ziua ești fricoasă,
Ce cauți noaptea la pârâu?
Ce cauți noaptea la pârâu?.
De data asta mai fată,
Zi bogdaproste c-ai scăpat!
Dar de te prind eu altă dată,
Să știi că intru în păcat!.
Țărăncuță, țărăncuță,
Cu bujori în obrăjori!
O să mă aduci în stare,
Să te prind de cingătoare,
Ziua în amiaza mare,
Să-mi dai fraga buzelor!
Să-mi dai fraga buzelor!.
Ea fraga buzelor i-a dat,
Și-apoi l-a luat și de bărbat.
Și-apoi la nunta au jucat,
Cu toți prietenii din sat,
Și au mâncat și au băut,
Trei zile nunta a ținut!.
Trecut-au ani și ani de-atunci
Și-acolo în satul dintre lunci,
Gospodărie ca a lor
Și voie bună ca a lor,
Nu mai găsești cât ai căuta,
Nu mai găsești la nimenea!.
Țărăncuță, țărăncuță,
Te-au nins florile de măr!
Nu mai ești tu tinerică,
Dar ești încă frumușică,
Și-ți stă bine ca mămică,
Cu trei fire albe-n păr!
Cu trei fire albe-n păr!.
Țărăncuță, țărăncuță,
Cine e ca tine-n sat?
Ai acum o fată mare,
Și de ea ești mândră tare,
Că-i din cap până-n picioare,
Cum erai tu altădat’!
Cum erai tu altădat’!.
Păi să-i trăiască fetița!
Și să o vezi la casa ei!
Și să-i trăiască și bădița!
Și să vă văd cu nepoței!.
Țărăncuță, țărăncuță,
Cu bujori în obrăjori!
Și ne mai făcui surata
Doi băieți pe lângă-o fată,
Ce vor crește mari odată,
Mândri de măicuța lor!
Mândri de măicuța lor

Dumitru Matcovschi - Balada cu Fimcă Lăutarul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Barbu Lăutarul care-a fost odată
a cântat cu scripca doină și baladă.
Fimcă Lăutarul cel de la Rezină
cânta nu cu scripca, dar cu mandolină.
Aoleu, că-i dulce mandolina ceea:
poate că și vinul, poate că femeia.
Cum o strânge Fimcă lângă piept cuminte
și cum îi ciupește strunele fierbinte!
Omule, îi spune omului nevasta,
ai puțină grijă și de casa asta.
Buruiana-n vie crește ca hlujanul.
Lasă mandolina, taie buruianul!
Fimcă intră-n vie,
uite-l cum prășește!
Dar c-un ochi nevasta
tot și-o urmărește.
Și când ea pe-o clipă
singurel mi-l lasă,
fură mandolina
și-a fugit de-acasă
Satu-i mare-mare și-i cu drum departe,
ba aici e Fimcă, ba în altă parte:
strânge pe la case cântece de viață
și mai mult le plânge decât le învață.
Trece-o săptămână-două și apare,
dar nevasta pune ușilor zăvoare.
Du-te la nănasu, să te vază-oleacă!
Și se duce Fimcă, ce are să facă?
Finule, nânașul tot nânaș rămâne,
te-ai făcut ușernic, aveam eu un câine!
Nu-i așa, nănasu. Dar nici altfel nu e.
Numai mandolina ar putea să-ți spuie!
Aoleu, că-i dulce mandolina ceea:
poate că și vinul, poate că femeia.
Cum o strânge Fimcă lângă piept cuminte
și cum îi ciupește strunele fierbinte!
Bine, măi băiete, dar te râde-o lume!
Să mă râdă, nașu! Știu eu lumea cum e!
Lumea e ca lumea, are ochi și gură!
Cântecul și dorul nu-s de bătătură!
Înțelept nânașul.
Pâine caldă finul.
În ulcior, pe masă,
aburește vinul.
Norocel, măi Fimcă!
Să trăim și basta!
Ai cânta cu scripcă,
nu cu drâmba asta!.
Barbu Lăutarul care-a fost odată
a cântat cu scripcă doină și baladă.
Fimcă Lăutarul cel de la Rezină
cântă nu cu scripca, dar cu mandolină.

Maria Cirneci - Zice Lumea Că Nu-s Bună

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Foaie verde și-o alună,
Zice lumea că nu-s bună,
Cum dracu să mai fiu bună
Că-s iubită la o lună,
Că bărbatul meu se duce
Tot la alta să se culce.
Dar-ar Dumnezeu, bărbate,
Să te ia dracu-ntr-o noapte,
Să nu mori în patul tău
C-ai fost cu mine prea rău,
Să nu-ți fie-n viață bine
Că ți-ai bătut joc de mine.
Eu aș vrea să mor diseară,
La trei zile să vin iară
Și să spun la lumea toată
Ce-am văzut pe lumea-ailaltă:
Cine pe-aici împărțește,
Pe lumea-ailaltă găsește.
Fiț-ar gură-afurisită,
De ce zici că nu-s cinstită?
Că eu nu mă știu pătată
Decât c-un primar o dată,
O dată c-un pădurar
M-a prins cu capra-n lăstar,
Și popa m-ar fi iubit,
Cu el n-am păcătuit,
Cu Costică și Ilie,
P-ăialalți dracu să-i știe.

Mircea Micu - Așteptare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

A cules mama dovlecii,
Morcovii i-a îngropat
Iarna ca o cloșcă albă
Se înfoaie peste sat.
Iepuri mișună-n grădină
Printre verze ce-au albit
Scade ziua, crește noaptea
Și poștașul n-a venit.
O să vină sigur mâine.
Oh! Bețivul de poștaș.
Poartă-n geanta lui de piele
Vești din marele oraș.
Cade noaptea, mama coase
La dantela de bumbac
Ochii ei ca două stele
Picură în vârf de ac.
Umblă iepuri în grădină,
Verzele s-au ofilit,
Iese mama și se uită,
Dar poștașul n-a venit.
Poate c-a uitat la crâșmă
Veștile de la oraș,
Poate că l-a mâncat lupul
Pe bețivul de poștaș…

Serghei Esenin - Furtuna A Trecut, Puțini Scapă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Furtuna a trecut. Puțini scapă.
Dintre prieteni mulți azi nu mai sunt.
Întorsu-m-am după opt ani eu iară,
în țara mea bătută crunt de vânt.
Să chem pe cine? Cui să-i dărui clipa
ămării bucurii că mai sunt viu?
Își bate, pasăre de lemn, aripa,
bătrâna moară-n zori privind, târziu.
Și nimeni nu-i pe-aici să mă cunoască..
uitat de toți și toate-s de-acum.
Țărâna-i casa veche părintească
și-i colb al risipitului ei scrum.
În juru-mi viața-și saltă bucuria,
bătrâni și tineri forfotesc cu rost.
Da-n fața cui să-mi scot eu pălăria,
și-n ochii cui să caut adăpost?.
Ce-i patria? Ades mă bate gândul.
Visez, și printre oameni trec posac,
biet pelerin amarul drum bătându-l,
venit din cine știe ce meleag.
Și asta-s eu! Pornit din sat, și care
poet m-oi face-n lume cunoscut,
dar pentru că-o rusoaică oarecare,
un zurbagiu de frunte a născut!.
Dar glasul minții, inimii cuvântă:
„E timpul supărarea s-o-ngoi!
Lumina nouă începe să se aprindă,
în izba generațiilor noi.
Te ofilești treptat. Te pierzi în humă.
Alți tineri cântă: li-i mai lin cuvântul!
Și altfel li-i și cântul, că li-i muma
nu numai satul, ci întreg pământul.
Ah, patrie? Ridicol am ajuns!
Obrajii supți au strâns atâta tină!
Străbunul grai îmi e de nepătruns,
chiar țara mea îmi pare-acum străină.
Duminica, țăran după țăran,
ca-ntr-un altar se strâng la primărie.
Cu glasul necioplit și grosolan
vorbesc de „viața lor”, de ce-o să fie..
S-a-nserat. Amurgul a stropit
cu aur mult câmpia verii sură.
Stau plopii cu picioru-n șanț înfipt,
privind ca niște junci în bătătură.
Ostașul palid, somnoros și șchiop
cu fruntea-ncrețită-a prins să spună
cum au intrat buluc în Perekop,
cum călărea Budionnîi în furtună..
„.. am zis.. c-un singur plumb.. și-am să-l străpung..
pe-acel burjui.. atunci în Cram.. când dansul..”
Urechi de crengi ciulesc copacii. Lung
oftează babe. Amurgu-și ține plânsul.
Coboară-n sat cosmopoliți țărani.
Armonica vuiește-n zare
poemele lui Bednîi Demian,
și chiot vesel urcă-n depărtare.
Și dacă astfel e norodul meu,
de ce zbierăm c-am îndrăgit norodul?
Mi-e viersul de prisos aici. Chiar eu,
la drept vorbind, nu cântăresc cât glodul.
Ma iartă, dar, pământ natal iubit!
Să nu mă urce nimenea în slavă!
Sunt mulțumit și-atât cât ți-am slujit
atunci când țara mea era bolnavă.
Primesc orice, și-un drum bătut de-mi dai,
e gata iar piciorul meu să-l bată.
Ma dărui lui septembrie și mai,
dar lira n-am s-o dărui niciodată!.
Pe mâini străine n-am s-o dau, și nici
prietenilor, mamei, nici soției..
căci pentru mine strunele ei mici
s-au frânt în versuri și mi-au plâns doar mie!.
Fiți veseli, tineri! Viguroși la trup!
În voi trăiește-o nouă bucurie..
Spre zări de taină singur o s-apuc,
cu inima smerită pe vecie.
Dar chiar și-atunci când va pieri furtuna,
când se va stinge vrajba dintre ginți,
când vor muri tristețea și minciuna,
îți voi aduce laude fierbinți!