Dan Spataru – Țărăncuță, Țărăncuță

Când iese badea la cosit,
Iese și mândra la prășit.
Și la horă duminica,
E tot cu ochii după ea,
Și când e joc de alunel,
Mândruța e tot lângă el.
Păi, țărăncuță cum e ea,
E drept că badei i-ar plăcea.
Dar când îi caută vorbă el,
Ea fuge și nu vrea defel,
Dar într-o zi n-a mai răbdat
Și i-a spus badea supărat:..
Țărăncuță, țărăncuță,
Cu bujori în obrăjori!
De ce-mi cauți tu pricină,
Vrei să uit că-mi ești vecină,
Când îmi știi calea-n grădină,
Noaptea când e luna-n nori!
Tocmai când e luna-n nori!.
Țărăncuță, țărăncuță,
Cu fuiorul prins în brâu!
Ți-a mers vestea de sfioasă,
Că te-ncui și ziua-n casă,
Dacă ziua ești fricoasă,
Ce cauți noaptea la pârâu?
Ce cauți noaptea la pârâu?.
De data asta mai fată,
Zi bogdaproste c-ai scăpat!
Dar de te prind eu altă dată,
Să știi că intru în păcat!.
Țărăncuță, țărăncuță,
Cu bujori în obrăjori!
O să mă aduci în stare,
Să te prind de cingătoare,
Ziua în amiaza mare,
Să-mi dai fraga buzelor!
Să-mi dai fraga buzelor!.
Ea fraga buzelor i-a dat,
Și-apoi l-a luat și de bărbat.
Și-apoi la nunta au jucat,
Cu toți prietenii din sat,
Și au mâncat și au băut,
Trei zile nunta a ținut!.
Trecut-au ani și ani de-atunci
Și-acolo în satul dintre lunci,
Gospodărie ca a lor
Și voie bună ca a lor,
Nu mai găsești cât ai căuta,
Nu mai găsești la nimenea!.
Țărăncuță, țărăncuță,
Te-au nins florile de măr!
Nu mai ești tu tinerică,
Dar ești încă frumușică,
Și-ți stă bine ca mămică,
Cu trei fire albe-n păr!
Cu trei fire albe-n păr!.
Țărăncuță, țărăncuță,
Cine e ca tine-n sat?
Ai acum o fată mare,
Și de ea ești mândră tare,
Că-i din cap până-n picioare,
Cum erai tu altădat’!
Cum erai tu altădat’!.
Păi să-i trăiască fetița!
Și să o vezi la casa ei!
Și să-i trăiască și bădița!
Și să vă văd cu nepoței!.
Țărăncuță, țărăncuță,
Cu bujori în obrăjori!
Și ne mai făcui surata
Doi băieți pe lângă-o fată,
Ce vor crește mari odată,
Mândri de măicuța lor!
Mândri de măicuța lor