Pe cap mi-am pus cununiță
Numai flori de lămâiță
Să-ți rup, bade, inima
Și să nu mă poți uita.
Cununița mea de fată
Nu am s-o uit niciodată
Când pe cap mi-o așezam
Cu flăcăi la joc porneam.
Dar de când m-am măritat
Cununiță n-am purtat
Pe cap îmi pun tulpanel
Bine îmi mai stă cu el.
Frunzuliță, flori mărunte
Am cămașă ca la munte
Și îmi place a juca
Cu flăcăi de seama mea.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă nostalgia unei femei pentru tinerețe și tradițiile de fată, înainte de a se căsători. Ea își amintește cu drag de cununița purtată și de jocurile cu flăcăii, dar acceptă și noua etapă a vieții, adaptându-se la rolul de femeie măritată.