Hai, hai, lele-lele-a murele
Rele sunt dragostile
Rele ca frigurile
De vină sunt mândrele
Că iubi pe Vlașca-n jos
Am iubit ce-a fost frumos
Că așa-i voinicul lăsat
Să colinde sat cu sat
La fete de măritat
Iubește, mândro, iubește
Că neicuța-mbătrânește
Îmbătrânim amândoi
Trece vremea peste noi
Ne trece vremea ca mâine
Parcă nici n-am fost pe lume.
Hai, hai, lele-lele solzi de pește
Nimenea nu mă iubește
Decât mândra de la Giurgiu
Numai ea îmi știe gândul
Toată lumea-i rea cu mine
Numai puica îmi vrea bine
Mă primește de cu seară
Ne iubim pe prisp-afară
Ne iubim pe prisp-afară
Iubește, mândro, iubește
Că neicuța-mbătrânește
Îmbătrânim amândoi
Trece vremea peste noi
Ne trece vremea ca mâine
Parcă nici n-am fost pe lume.
Hai, hai, Fir-ar să fie de ceas
Că de iubit nu mă las
Nu m-am lăsat ani de zile
Dar acum când e mai bine
Mănânc tot de mă topesc
Pentr-o puică ce-o iubesc
N-am odihnă la culcare
Cu gândul la sărutare
Că nu știu ce gânduri are
Iubește, mândro, iubește
Că neicuța-mbătrânește
Îmbătrânim amândoi
Trece vremea peste noi
Ne trece vremea ca mâine
Parcă nici n-am fost pe lume
Iubește, mândro, iubește
Că neicuța-mbătrânește
Îmbătrânim amândoi
Trece vremea peste noi
Ne trece vremea ca mâine
Parcă nici n-am fost pe lume.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o viziune asupra dragostei, amestecată cu regretul trecerii timpului. Naratorul reflectă asupra relațiilor sale, amintindu-și de iubirile trecute și de efemeritatea vieții.