Plantonul de noapte.
Soldații dorm cu un braț căpătâi
atât de destinși, că portocalie
pe chip le răsare fața dintâi
cea din copilărie.
Singur plantonul e treaz
și-i privește în tăcere.
Peste odihna lor, azi
el are putere.
Îi veghează privindu-i pe rând
cu privire tandră, ciudoasă
și deodată începe să scrie în gând
o lungă scrisoare acasă.
Sensul versurilor
Piesa descrie un soldat de gardă care veghează asupra camarazilor săi adormiți. În singurătatea nopții, el reflectă asupra responsabilității sale și își imaginează că scrie o scrisoare către cei dragi de acasă, simțind un amestec de tandrețe și ciudă.