Ca Filip al doilea în Escorial
Mă plimb tăcut prin sala de spital.
Îngândurat și trist și strâns în mine:
Armata mea o fi ajuns ruine?
Imperiul luminat de veșnici sori
Îmi zace măcinat de negustori.
Atâtea vămi deschise mi-l despică
Și Țările de Jos mi se ridică.
Iar când privesc prelung într-o oglindă
Văd toată dogma noastră suferindă.
Sensul versurilor
Piesa descrie starea unui conducător (asemeni lui Filip al II-lea) care contemplă decăderea imperiului său. El este măcinat de gânduri și vede cum valorile și puterea sa se destramă sub influența corupției și a revoltelor.