Juan Gregorio Regino – Păzitorii Pământului

Colindă ca forme umane
prin singurătatea nopții.
Strângători de-armăsari auriți,
ce fură spirite blânde.
Păzitori ai pământului,
ce strâng pe-ndelete tributul.
Ochi argintii ca o lună
veghind prin beznele nopții.
Reflexii de stea-logostea
strălucind tot văzduhul.
Umbre ascunse-ale lumii,
ce spionează pământul.
Părăsesc astă lume doar când
penumbre se-mbracă în doliu.
Sunt moșieri de-ntuneric.
Și stăpânii tăcerii ei sunt.
Los guardianes de la tierra.
En forma humana deambulan
en la soledad de la noche.
Jinetes de caballos dorados
que roban espíritus ingenuos.
Guardianes de la tierra
que recolectan tributos.
Ojos de la luna
que vigilan en la noche.
Reflejos de estrellas
que iluminan el cielo.
Sombras del mundo
que espían la tierra.
Salen del mundo cuando
las sombras se visten de luto.
Son los dueños de la noche.
Son los dueños del silencio.