https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/constantin-mille-veacul-nostru https://versuri.pro/constantin-mille-veacul-nostru#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=74169 →]]> Veacul nostru de lumină, veacul nostru de lumină!
Oh! cu manta, fața voastră o ascundeți, farisei,
Pe cap puneți azi cenușă și cu-a bâlciurilor tină
Vă mascați, voi, purtătorii luminoaselor scântei! …
Unde, unde vi-i lumina? Când popoarele-nvrăjbite
De tirani, ca vite duse, între ele se omor,
Când voi puneți, o, nemernici, arme nou descoperite
La picioarele acelor ce duc vrajba în popor,
Și când fabricile cântă fabricând a lumii moarte,
Când fanfarele și tunul pretutindeni răsun,
Când înalta chibzuință stă-ntr’aceea, de se poate
Să hrăniți cu oameni veșnic, flămânzitul vostru tun,
Când Europa clocotește de lung strigătul Irlandei,
Când dreptatea și frăția de pe lume au zburat,
Când o neagră profeție ca aceea a Casandrei
Nu vă moaie-nvrăjbirea – veacul nostru-i luminat? …
Nu; ascundeți-vă fața în veșmântul desfrânării,
Și în glodul mascaradei, comedia vă sfârșiți!
Oh! veni-va și șuvoiul ce cu furia-așteptării
Va spăla glodul în care voi vă nașteți și muriți.

]]> https://versuri.pro/constantin-mille-veacul-nostru/feed 0 https://versuri.pro/rafael-alberti-cantec-33 https://versuri.pro/rafael-alberti-cantec-33#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=44430 →]]> Sunt fiul veacului? Nu știu.
Al viitorului sunt poate,
Ori poate prea târziu născut
Al veacului care-a trecut.
Nu poți mereu, mereu să ceri
să fii al clipelor de față.
Ne-apasă greu trecutul, ieri.
Dar eu visez să vie-o vreme
Ce n-o apasă nici un ieri.

]]> https://versuri.pro/rafael-alberti-cantec-33/feed 0 https://versuri.pro/grigore-vieru-sfarsit-de-veac https://versuri.pro/grigore-vieru-sfarsit-de-veac#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=46167 →]]> E încă, e încă, e încă
O pată de sânge Terra,
O mare pată de sânge
Ce întrerupe Cerul.
Sunt încă, sunt încă, sunt încă
Un râu de lacrimi ochii mamei,
Un râu de lacrimi sărate
Ce întrerup Pământul.

]]> https://versuri.pro/grigore-vieru-sfarsit-de-veac/feed 0 https://versuri.pro/gbass-veacul-sutelor-de-ani https://versuri.pro/gbass-veacul-sutelor-de-ani#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=46916 →]]> Am pus flori în vază, am să le las să moară
Aroma iar a falsă, da o-mbrățișez ca prima oară
Miroase a ierni și ger, a abandon de vară
C-am iubit veri și primăveri și-am plâns seară de seară
Dar nu îmi pasă, toate au trecut și-au venit altele
Mai bune și mai false unele ca altele
Adevăruri de păr trase, m-au întărit ca haltere
Și persoane afectuoase m-au otrăvit ca șarpele
Visez la viitor și totuși gândul-i la trecut
Că nu caut în obor adevărul absolut
Nimeni nu-i perfect, și dac-aș fi.. atunci vreau scut
Compus și imperfect la simplii ce i-am cunoscut
Caracter flegmatic, cu zile puse-n file
Simt aer astmatic pentru figuri scoase din vile
Vrei sute de lei te plângi că n-ai destul copile
Află că eu am mers în aceiași adidași 2 de zile.
Muzica suspină când îi dezvălui partitura
C-am scris de-atâtea ori povești mai moarte ca natura
Am pictat scrisori de dragoste și n-a fost numai una
Pentru care-am iscălit piese reci precum furtuna
Negative puse-n căști purtate pe gât ca salbe
Am scris povești murdare-n nopți imaculat de albe
Am ales să rămân treaz când puteam să-nnot în halbe
Și-am ales să uit de ea când puteam s-o iau la palme
Scapă de griji zi-le pa și fă-le cu ochiu’
Uită de tot ca drogații dependenți de opiu
Fă ce-ți spune inima, iubește ce-ți vede ochiu’
Fă ce te taie capu’ da vezi să nu te taie la propriu
Și am să-nchei aici povestea asta monotonă
Elegiac am scris, mii de povești, o tonă
Ca flori pe care a nins, n-am tremurat o vorbă
Când dinadins ea n-a mai fost Venere și Madona

]]> https://versuri.pro/gbass-veacul-sutelor-de-ani/feed 0 https://versuri.pro/eugenia-miulescu-veac https://versuri.pro/eugenia-miulescu-veac#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=55038 →]]> Se zbate-n zale
Veacul de oțel
Și e spoit cu sânge
Și orgolii.
În fiecare zi
Se-adună o lume
Cu rânjetul fixat
În colțul gurii.
Se cântă marșuri triumfale
Și se emit păreri de rău
Pentru o zi
Care-a trecut cu grabă
Sau pentru o grădină
Rămasă fără flori.

]]> https://versuri.pro/eugenia-miulescu-veac/feed 0 https://versuri.pro/osip-mandelstam-veac https://versuri.pro/osip-mandelstam-veac#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=58157 →]]> Veacul meu, fiara mea, cine-ar putea
Să privească în pupilele tale
Și cu sângele tău de a încleia
Vertebrele a două veacuri fatale?
Sânge-constructor iar năboiește
Ca din gâtlejul pământenelor lucruri,
Trândavul doar se mai moșmonește
La pragul noilor zile în cruguri.
Făptură, ce viața cât o înșfacă,
Trebuie să-și ducă vertebrala,
Și invizibil val infantil se joacă
Chiar cu vertebra, sacramentala.
Ca firavul zgârci, cartilaj de copil
De veac terestru în pruncie –
Pare jertfit precum mielul fragil
Al vieții creștet pe neagră tipsie.
Pentru a salva din captivitate
Veacul, și altă lume-a fonda,
Noduroși genunchi de zile uitate
Trebuie c-un flaut subțire-a-i lega.
Acest veac nătâng clatină valul
Cu adâncă tângă de om în păcat
Și-n iarbă respiră un șarpe, pândarul,
Cu a timpului măsură de aur furat.
S-or mai desface mugurii pre-verii,
Vor țâșni lăstari de verde buiac,
Dar sfărâmată-ți e șira spinării,
Minunatul, jalnicul meu veac sărac!
Și c-un surâs, livid și fără sens,
Îndărăt privești, crud, dar cu puteri slabe,
Ca o fiară, cândva, mlădie la mers,
Chiar pe urmele propriilor labe.
Sângele-constructor iar năboiește
Ca din gâtlejul terestrelor lucruri,
Și aidoma unui fierbinte pește
Zgârciul mării plescăie la țărmuri.
Și din înalta mreajă-a păsărimii,
De pe umede steiuri fără lucire
Curge, curge indiferența lumii
Peste mortala ta stâlcire.

]]> https://versuri.pro/osip-mandelstam-veac/feed 0 https://versuri.pro/omar-khayyam-in-spatele-cortinei-din-veac-se-afla-ascunsa https://versuri.pro/omar-khayyam-in-spatele-cortinei-din-veac-se-afla-ascunsa#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=58906 →]]> În spatele cortinei din veac se află-ascunsă
Adevărata față a vieții și a lumii.
Iar țărna ni-i sălașul. Dar și-n imperiul humii
Ne-așteaptă altă taină, la fel de nepătrunsă.

]]> https://versuri.pro/omar-khayyam-in-spatele-cortinei-din-veac-se-afla-ascunsa/feed 0 https://versuri.pro/ion-brad-veac https://versuri.pro/ion-brad-veac#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=30030 →]]> Un trup bătrân și-o flacără ce încă
Aprinde-n creier noile-ntrebări.
Nu-i mai înaltă lumea, e numai mai adâncă
De-ntunecime și iluminări.
Stau cocoțat pe vârstă ca pe-o stâncă,
Și ispitit de-nvălmășite stări
Mă mir de sufletul ce-noată încă
În valuri mari de taine și mirări.

]]> https://versuri.pro/ion-brad-veac/feed 0 https://versuri.pro/tudor-arghezi-un-veac-s-a-scurs-si-impreuna https://versuri.pro/tudor-arghezi-un-veac-s-a-scurs-si-impreuna#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=36512 →]]> Un veac s-a scurs, și împreună,
Lungiți subt un capac de piatră
Ne crede morți întreg pământul.
Ah, de-aș putea să-mi las mormântul.
Și lumei care veșnic latră
Să-i strig că totul e minciună!.
Un veac.
Iubita mea, de când
Am adormit culcați alături!
Fu dulce cupa cu venin!
Ne-a-nchis destinul în sicriu
Ca două pagini puse-alături
Subt o prunela lăcrămând.
Simțirăm cărnuri, oase, scoase,
Căzând în jurul nostru rupte.
Acum, trântită lângă ține.
Cupola multor clipe line,
În urm-atâtor vane lupte,
Zâmbește lanțului de oase.
Surâs amar și fără preget
Încremenit pe-un lanț de dinți,
Îmi dai fiorul unor zimți
Ce-mi trec pe frunte ca un deget
Și cât aș da să văd că minți
Chiar azi, când știu că nu mai simți!.
Enigmă searbădă și rece,
Din tine nu-nțeleg nimic.
Să văd în tine nemurire?
Un râs ironic care trece
Și el, ca toate, spre nimic,
Ori un simbol de fericire?
Ah! știu,
Iubita: lumea-ntreagă
Același
trist sfârșit îl are,
Suntem și noi la fel cu ea?
Mai e vreun fir care ne leagă,
Sau peste toate-o lumânare
S-a stins, și-un glas de cucuvea?.
Ghicesc că buzele-ți sunt rupte
De-atâtea horde blestemate.
Că nervii tăi sunt roși de viermi.
Ridică-ți pașii, largi și fermi,
Arată-mi stelele curate
Din negru-abisurilor supte.
Oh, de-ai rămas aceeași
Lie, înalță-ți fruntea, palid vals
– Dar dacă visul meu e fals?
Dar dacă totu-i nebunie?

]]> https://versuri.pro/tudor-arghezi-un-veac-s-a-scurs-si-impreuna/feed 0 https://versuri.pro/lucian-blaga-veac https://versuri.pro/lucian-blaga-veac#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=18363 →]]> Umblă mașinile subpământești. În nevăzut peste turnuri
intercontinentale zvonuri electrice.
De pe case antenele pipăie spații
cu alte graiuri și alte vești.
Semnale se-ncrucișează albastre prin străzi.
În teatre strigă luminile, se exaltă libertățile insului.
Se profețesc prăbușirile, sfârșesc în sânge cuvintele.
Undeva se trage la sorți cămașa învinsului.
Arhanghelii sosiți să pedepsească orașul
s-au rătăcit prin baruri cu penele arse.
Danțatoarea albă le trece prin sânge, râzând s-a oprit
pe-un vârf de picior ca pe-o sticlă întoarsă.
Dar sus, la o mie de metri-nălțime, spre răsărit
stelele își spun povești prin cetini de brazi
și-n miez de noapte râtul mistreților
deschide izvoarele.

]]> https://versuri.pro/lucian-blaga-veac/feed 0