Versuri corectate și adnotate
Nimeni nu se odihnește.Ăsta își mișcă ochii într-una.Și-i mută pe spateși vrând-nevrând merge de-a-ndaratelea.Își pune ochii la călcâieși vrând-nevrând se-ntoarcecu capul în jos.Ăla s-a transformat în urechi.A ascultat tot ce-I mai nemaiauzit,dar s-a săturatși arde de nerăbdare să devină iarel însuși,dar fără ochi, nu vede cumĂstălalt și-a descoperit toate chipurileși unul după altulle-a azvârlit peste … Citește mai mult
Nimicule, ai dormitși-ai visat că ești Ceva.Ceva s-a aprins,flacăra lui se-ndoiaîn chinuri oarbe.Te-ai deșteptat, Nimicule,și-ți încălzeai spatelela flacăra din vis.Nu vedeai chinurile flăcării,lumii întregi de chinuri;spatele ți-este miop.Nimicule, ai adormit din nouși-ai visat că ești Nimic.Flacăra s-a stins,chinurile ei și-au redobândit văzulși s-au stins și ele, preafericite.
Unul mângâie un scaun pe picior,până când scaunul se mișcăși-i face un dulce semn cu piciorul.Altul sărută broasca ușii,ca un nebun o sărută,până când broasca-i întoarce sărutul.Al treilea se ține deoparte,ochii și-i holbeazăși dă din cap, dă mereupână-i cade de pe umeri.Vasko Popa – Cele mai frumoase poezii – Ed. Tineretului
Inel al nimănui, inelule,cum te-ai pierdut,cum ai căzut din cer undeva –mai mult pretutindeni decât undeva.De ce ai cununat imediatstrălucirea ta veche, străvechecu golul tău tânăr.Te-au uitat: și pe tine,și noaptea lor de nuntă.De-atunci strălucirea ți s-a bețivănit,golul ți s-a-ngrășat.Te-ai pierdut iarăși.Iată-ți inelarul meu,astâmpără-te pe el.
Este lumea asta a noastră, sau nu e?Șoimul de foc ne cade de pe față,din inimă ne fuge mistrețul minunat.Ne agățăm cu unghiile de ultima suflare.De ce altceva ne-am mai putea agăța?!Nici norul să ne-ntindă mâna,nici piatra umărul să-și pună,nici timpul să ne vină-ntr-ajutor.Cine mai numără dinții morții?Nimeni. Tu, ultim sânge negru al nostru,mușcă inima … Citește mai mult
Cântă adevărul în întuneric,în vârf de tei, în mijlocul inimii.Soarele, zicea el, se va coaceîn vârf de tei, în mijlocul inimiidacă-l vor ilumina ochii.Ne-am bătut joc de cântec,am înhățat, am legat adevărulși l-am înjunghiat aici, sub tei.Ochii erau îndreptațiafara-n cellalt întunericși nu văzură nimic.Vasko Popa – Cele mai frumoase poezii – Ed. Tineretului
Comandam o companie,o Serbie de trei sute de oameni.Cât timp mai aveam două mâiniaplicam regulamentul,ca să frâng aripile morții.Când am rămas fără mâini,mi-am deschis larg pieptulca inima mea să ia moartea, prizonieră.Am dat la sfârșit ordincompaniei să mă îngroape.Am executat ordinelecelor cu grad mai înalt decât mine,și am trecut în front, liniștit.Înaintez acumîmpreună cu ei, … Citește mai mult
Erai un nesfârșit toiag.Zăceai pe un drum nesfârșitși nu era alt toiag mai presus de tine.Te-ai ridicat de pe drum.În slăvi, te-ai rupt în două.Ți-ai încrucișat jumătățileși-ai coborât pe drumaidoma unui călător obișnuit.Drumul nu te-a recunoscut.Firele de praf te-au însângerat.Drumul s-a-ndoit fără tineși-a plecat către sine, întru întâmpinare,și-ntr-un cerc vanitos, s-a-nchisși nu mai duce spre … Citește mai mult
Cineva intră fără să bată.Îi intră cuiva printr-o urecheși-i iese prin cealaltă.Intră cu pas de chibrit,cu pas de chibrit aprins.Îi face înconjurul creierului.El e tartorul.Cineva intră fără să bată.Îi intră cuiva printr-o ureche,dar nu-i mai iese prin cealaltă.S-a ars!
Ce bine-i să stai gol.Niciodată n-am ținut să am carne.Nici pe mine nu m-au fermecat zdrențele astea…Goliciunea ta mă face nebun după tine.Să nu lași soarele să te mângâie,mai bine hai să ne iubim amândoi.Dar nu aici, nu la soare, –aici se vede totul, dragă osciorule….Vasko Popa – Cele mai frumoase poezii – Ed. Tineretului