Versuri corectate și adnotate
Sunt o mână de pământÎn mâna creatoruluiSunt un bulgăraș de lutÎn mâna olaruluiMa pune pe roatăȘi mă modeleazăMa pune pe roatăȘi mă prelucrează. Ref: Fă-mă un vasUn vas în casa taFă-mă un vas spre slava taFă-mă cum vrei tuNu voi spune nuTe voi slăvi pe tineDoamne Dumnezeu. Sunt o mână de pământÎn mâna creatoruluiSunt un … Citește mai mult
Pe nava ta cu soclul din algele de mare,cu scoici și cu moluște, smarald astral strângând,tu, căpitan pe stoluri de păsări și pe vânt,te-a decorat în larguri sărata-mbrățișare.Și coastele cu linii prelung șerpuitoare,când plugu-ți ară marea, îți desfășoară-un cânt:– Om liber, marinare, adu-ne tu curândradiograma stelei etern nemișcătoare.Bun marinar, tu, fiul născut din nordic plânslămâii … Citește mai mult
Urcă la bord cu-averea câștigată,Doar Domnul știe cum, punând în jocViața și-avutul. Cam necugetatăÎi fuse fapta, dar avu noroc.(Aici eu tac: n-aș vrea să iasă sfadă:Ciocnire de păreri.) La bun sorocAjunse vasul înghițind la mile.Doar lângă Bone a lâncezit trei zile.
Dar el, era de mult timp călător:Unii ziceau că vasul s-a-necat,Alții că nu îndrăznea, fiind dator,Să vină-acasă. Ba s-au apucatCâțiva din ei să pună chiar prinsoariCă vine sau că nu. Așa li-i datBărbaților pân’ se izbesc de prag:Pe orice fleac să pună rămășag.
Acest vas fu odată un biet îndrăgostitGemând de nepăsarea unei femei frumoase.Iar toarta era brațul ce mângâia mâhnitSuavul gât cu-atingeri ușoare, de mătase.
Odinioară acest vas era un biet amantcare suspina de nepăsarea unei femei.Toarta vasului?Brațul care cuprindea gâtul iubitei.din Catrenele lui Omar Khayyam, traducere de Al. T. Stamatiad
Eu cred că Vasu-acesta, Învățat,A sorbit Vin și a iubit odată,Iar buzele-i pe care-am sărutat,Câte săruturi au primit – și dat!
Oricum, cineva din grupul cel flecar,Un vas bătrân şi-nalt, un sfeşnicar:„Destul, cu Vas şi Lut, cu-Olar – vă rog,Cine-i Oală şi cine e Olar?”.rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Acest vas fu odată un biet îndrăgostitGemând de nepăsarea unei femei frumoase.Iar toarta era brațul ce mângâia mâhnitSuavul gât cu-atingeri ușoare, de mătase.
Schița aceasta simplă, făcută cu creionul,îi seamănă, firește.Mâzgălită în grabă, pe puntea unui vas,într-o după-amiază de vis,cu Marea Ioniană jur-împrejurul nostru.Îi seamănă, firește. Dar parcă mai frumos mi-l amintesc.Era senzual până la-mpătimireși asta dintr-o privire se citea pe chipul lui.Mai frumos parcă îmi pare acum,când sufletu-mi îl cheamă de dincolo de Timp.De dincolo de Timp. … Citește mai mult