Nicolae Volenti – Pastel de Mare
Uitat pe țărm, singur, în față-mi s-avântă-n albastre talazuriCâmpia, cu văi mișcătoare, un vuiet prelung murmurând;Statornic izbește să sfarme a malului dușmane privazuri,În zbucium năprasnic de viață sub soarele-aprins tresăltând.Se-afundă-n zări albe privirea cătând infinitului graniți,Departe, neajuns de departe să-ngeamănă mare cu cer;Un semn dintr-acolo se-arată ieșind din ascunsele tainiți,E vas plutitor care vine în … Citește mai mult