Pe nava ta cu soclul din algele de mare,
cu scoici și cu moluște, smarald astral strângând,
tu, căpitan pe stoluri de păsări și pe vânt,
te-a decorat în larguri sărata-mbrățișare.
Și coastele cu linii prelung șerpuitoare,
când plugu-ți ară marea, îți desfășoară-un cânt:
– Om liber, marinare, adu-ne tu curând
radiograma stelei etern nemișcătoare.
Bun marinar, tu, fiul născut din nordic plâns
lămâii cu sudic soare – înalt stejar al spumii,
sirenele din valuri vânându-le în cale –.
noi, țărmuri ancorate, vechi maluri ale lumii,
îți cerem toate: ia-ne în brazda navei tale,
cu lanțul ce ne leagă în fine rupt, învins!
Sensul versurilor
Piesa evocă figura unui căpitan de vas, simbol al libertății și al legăturii cu marea. Țărmurile îl imploră să le ia cu el, rupând lanțurile care le țin ancorate, într-o călătorie spre eliberare.