Schița aceasta simplă, făcută cu creionul,
îi seamănă, firește.
Mâzgălită în grabă, pe puntea unui vas,
într-o după-amiază de vis,
cu Marea Ioniană jur-împrejurul nostru.
Îi seamănă, firește. Dar parcă mai frumos mi-l amintesc.
Era senzual până la-mpătimire
și asta dintr-o privire se citea pe chipul lui.
Mai frumos parcă îmi pare acum,
când sufletu-mi îl cheamă de dincolo de Timp.
De dincolo de Timp. Toate acestea s-au petrecut demult –
și schița, și vaporul, și după-amiaza.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintirea unei persoane dragi, surprinsă într-un portret realizat pe un vas. Naratorul rememorează intensitatea emoțională a momentului și frumusețea persoanei, amplificată de trecerea timpului.