Marius Curita – Libertate
Mă bucur de libertate,De fiecare zi însorită;De fiecare adiere de vântCare îmi bate obrazul în fiecare zi.Și de diminețile plăcute,Cu soarele atingându-mi pieptulCu fața în sus, privind liberCa pasărea Phoenix.
Versuri corectate și adnotate
Mă bucur de libertate,De fiecare zi însorită;De fiecare adiere de vântCare îmi bate obrazul în fiecare zi.Și de diminețile plăcute,Cu soarele atingându-mi pieptulCu fața în sus, privind liberCa pasărea Phoenix.
El este, este glasul lui,Și-am ieșit în poartă;Era doar vântul ce hai-huiDucea o frunză moartă.El este, este pasul lui,Și-am pus urechea la pământ;Era doar viersul râuluiScandat de asprul vânt.El este, este mâna luiCe-mi bate în fereastră;Pe cerul trist ca fața luiMijea o stea albastră.El este, e statura luiÎnaltă-n zarea dintre ulmi;Doar fumul serii albăstruiSe despletea … Citește mai mult
Bate vântul cetinaȘi-mi mângâie inima,Și cum bate mi-o apleacăCa dorul din piept să-mi treacă.Codrul are flori pe poale,Omul dorurile sale,Codrul are frunza creață,Omul o dragoste în viață.De-i iei codrului frunzaȘi omului dragostea:Codrul frunza veștejeșteȘi omul îmbătrânește.
Bate un vânt rece din baltă la Chilia-n portBate un vânt rece din baltă la Chilia-n portSă vezi stuful cum se-nalță, să-l mai tai nu potSă vezi stuful cum se-nalță, să-l mai tai nu pot.La Chilia la Tataru, ah ce dureros, maiBate Maromed cu parul, ah ce dureros, maiLa Tataru, la Chilia, vai ce dureros, … Citește mai mult
Frunzuliță de-un bujor,Bate vântul pe răzor,Bate vântul pe răzorȘi pică frunza din pom,Pică frunza-ngălbenităSemn că toamna e venită.Așa-i viața omuluiCa și frunza pomului,Frunza pomului păleșteȘi omul îmbătrânește,Dar frunza-nverzește iar,Omul rămâne cu-amarȘi nu-ntinerește iar.Omul cât trăiește-n lumeTrece prin rele și bune,Cum trece vântul când batePrin frunze de pomi uscate,De e tânăr nu le simte,De-i bătrân cu … Citește mai mult
Afară bate vântul,Afară plouă-ncet,Ca-n marea poezieA Marelui poet. Afară bate vântul,Precum și ieri bătea,Și tu rostești cuvântulÎn șoaptă, draga mea. Afară bate vântulOri nu bate defel?Avem un țel în viațăSau nu avem un țel? Afară bate vântulȘi trece-un om pe drum,Și-mi pare că pământulS-a răzmuiat de-acum. Afară bate vântulSălbatic și-ntomnat,Și-mi pare rău de omulCe a … Citește mai mult
Vânt de toamnă bate-n frunze,Crengile s-adie,Stropii vinurilor vechiAu plecat din vie. Vânt de toamnă suflă fumuri– amintiri plăcute –Dinspre zilele furateVerilor avute. Vânt de toamnă-i aminteșteApei, ce-și strecoarăClipocitul încă treaz,Să curgă spre moară. Vânt de toamnă-ngălbeneștePaginile goalePeste care corbii tăiDau pe rând târcoale.
Sosește vântul peste ziduri, sătul de flori de câmp, să vadăCe fac stăpânele grădinei, și-n urma lui, sclipind în soare,Un zbor de foi de pretutindeni a prins încet-încet să cadă:Ca niște vești trimise-n taină de pe la frați și surioare.Se mișcă aerul, și iată întâi și-ntâi că de departeVin două foi de viorele, vin ca … Citește mai mult
Dincolo de vântul turbat,De vântul spre care se-avântă-n văzduh ciocârlanul beat,Bate, zice-se, vântul din Rai.De boarea lui dulce fulgerat cazi pe plai.Acolo, acolo m-aş fi suit,Până-acolo aş fi îndrăznit.
Iar singura vizibilitate a timpului era vântulprin ramurile de afară.Aduecea uneori cu degete de copilzgomotul râuluidinspre arini.Treceau cu fulgii lor șoptiți noriipe chipul adolescentin al mamei.I se dăruise maternitateaca din senin ninsoarea.Trei portocale palpitau la fereastrăîn frigul intermediar.O nouă inocență era posibilă.Iar în vreme ce amintirea își alăpta uitareaviața continua