Versuri corectate și adnotate
Cerul leapădă cămăși subțiri.Vântul coase și descoase noriipeste clipa scurtă a splendorii:soarele sclipind peste iubiri.Mirii stau la umbră și lumină,când albaștrii, când portocalii,și se plâng de inegala zi.Vântul, numai vântul e de vină!
Păpădie,Străvezie,Fruct ușor,Tremurător,Când suflăm, sar în văzduhUmbreluțele de pufȘi-ți rămâne lujerulNeted, gol, ca fluierul.
Seara-i tristă, cenușie,Marea-mbracă gros lințoliu,pe când cerul se sfâșie-nvăl de doliu.Plâns amar ce se frământăîn abis, prelung, se frânge.Apa-n timp ce vântul cântă,plânge.Laudă viori de brumăraza soarelui ce piere.Psalmodiază alba spumă:miserere.Armonii irump spre stele;briza va purta-n catargcântece triste, greledin larg.Din a zării goarnă arsăcurge-o simfonie rară,parcă muntele-și revarsăvocea clară.Ca un geamăt invizibil…ca un răget aspru, … Citește mai mult
Nimeni pe cărare, și nimic, nimic decât mure,mure de o parte, de alta, deși mai mult către dreapta,o cărare de mure, coborând în ocoluri, și marea.Undeva la capăt, gâfâind. Murele,mari ca buricul degetului mare, oarbe ca niște ochi,ebonii în gardurile vii, groase,cu sucuri albăstrii-roșiatice. Și mi se lasă pe degete.N-am cerut o asemenea frăție de … Citește mai mult
La margine de vânt-nemărginirePe unde umblu noaptea uneoriCu fața ca o filă de psaltireÎngălbenită de ninsori. Mai dincolo cât scânteiază câmpiaImensitatea brună a tristeții,Mai dincolo de tot, spre clipa nudă,Stă viața mea închisă-ntr-o acută.
Ușile erau din cedru,colțurile panourilor din aurși fetele erau blonde;pe panouri era scris și fetele psalmodiau:„Suntem cel mai mare oraș,cea mai mare națiune;niciodată n-a existat ceva asemănător nouă.”Ușile se învârtesc în balamale rupte.Pânze de ploaie țiuie în vânt.Acolo unde fetele blonde alergauși citeau pe panouri:„Suntem cel mai mare oraș,cea mai mare națiune,niciodată n-a fost ceva … Citește mai mult
Un vânt, trecând în zboru-i printre stânci,Se-ntreabă ce culoare-i poate fiDe ajutor ca sentimente-adânciSă nască-n steiuri care l-ar privi.Ar vrea să știe că-n tăria lorS-ar întâmpla s-apară loc deschisÎn care-un roșu să devină dor,Iar el să intre-acolo ca un vis.Le mângâie-ascuțișul cu un glasPărând ecou al zborului permisLa trecerea-n cuvânt de bun rămas,Când clipa se … Citește mai mult
Un rege fără coroanăC-o bere în mână așteaptă la masăCadâna bătrână, amantă geloasăÎn brațe s-o țină,Păcatul să-i ierte.Se trage cortina, apar figuranțiiÎi cad la picioare,Cu zâmbete false,Scenarii confuze, replici uitate,Dorințe frânte,Armate-ncruntate.Finalul.. (e aproape). Refren:Cenușă-n vânt e.. și nimic n-a mai lăsatDoar ploile ce curg înaltși laurii topiți în alb. Lumina transformă decorulMai clare sunt fețeleMai … Citește mai mult
Bate vântul, bateFrunza codruluiVestește furtună-n‘Naltul cerului,Câte-o creangă picăPână la pământ,Codrul n-are frică,Crengi destule sunt,La om necazuri când vinUnul de altul se ținȘi când lacrimile curgDrept la inimă ajung. Frunza-ngălbeneșteCând cad brumele,Dar codrul trăieșteCu drag iernile,Flori de gheață albeLa izvoare vezi,Țurțuri prinși în salbePe la brazii verzi,Tinerețea omuluiNu-i ca frunza codrului,Flori la tâmple când aparÎncepe traiul … Citește mai mult
Dintre elemente, prafulL-ai știut dibaci supune,Hafiz, când în cinstea drageiCânt gingaș ai prins a spune.Praful de pe pragul drageiȚi-e mai scump decât covorulCu izvoade-n fir de aurUnde-aleșii pun piciorul.Dacă vântul ia din poarta-iNori de praf și-n goană-i duce,Decât mosc ori șip de rozeȚi-e mireasma lor mai dulce.Praful mi-a lipsit din nordulCel cu ceruri voalate,Doar în … Citește mai mult