Am corpul purtat până-n vânt
Am ochii de văduvă seci
Din stele ce-au lovit la pământ
Am praf pentru gloanțele reci.
Pe străzile-nguste n-am loc
Pe limbi de asfalt trase-n jur
Mă pierd, mă sufoc, mă înec
În valul gloatei în sur.
Vreau azi să mă lași amețit
Cu privirea prinsă în nori
Vreau azi să adorm îmblânzit
În culorile stelelor goi.
Patinează-n piept adânc
Funerare flori în gând
Bandajat la mâini prind petale-n vânt
Dus la pământ.
Am corpul purtat până-n vânt
Am ochii de văduvă seci
Din stele ce-au lovit la pământ
Am praf pentru gloanțele reci.
Pe străzile-nguste n-am loc
Pe limbi de asfalt trase-n jur
Mă pierd, mă sufoc, mă înec
În valul gloatei în sur.
Patinează-n piept adânc
Funerare flori în gând
Bandajat la mâini prind petale-n vânt
Dus la pământ.
Patinează-n piept adânc
Funerare flori în gând
Bandajat la mâini prind petale-n vânt
Dus la pământ
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de pierdere și suferință, comparând starea naratorului cu cea a unei văduve. El se simte pierdut și sufocat de realitate, căutând alinare în amintiri și în frumusețea efemeră a stelelor.