Versuri corectate și adnotate
Când slova în veșmânt de sărbătoare,Semeață părăsește simțământul,Gândirea-i cumpănește-n drum avântul,Iar inima îi dă aripi să zboare.Cum prinde rădăcina în pământulUdat de ploaia binefăcătoare,La fel dezbobocește ca o floareȘi fapta, când plămada e cuvântul.Dar când acestea toate împreunăPornesc din pervertire și din ură,Cu zornăeli și împroșcări de trombă,Se schimbă adevărul în minciună,Și doar nerușinarea-i e … Citește mai mult
Prea multă culoare, muzică de fond, parfumÎn ce numim trecut,Prea mult pitoresc și tânguire,O dulce milă de sine,Un iz tandruCare vrea să umple lumea.Prea mult conținut al sinelui și prea puțină formă a sa.Mai aspră, mai curată fie căutarea, dobândirea și pierderea lui,Nimic nu rămână din puterea clipelor,Din pulsiunea lor violentă și amorfăDecât adevărul lor.Nu … Citește mai mult
Zori de cuvinte,închiși în palmele,Inimilor de vânt,ale Gândurilor,unei Disperări,din care înfloresc Regretele,la marginile străzilor,unor Vise deșarte,pe care ne plimbam adeseori,ținându-ne de mână Destinul,încântat de coloritul tot mai profund,al Durerii,pe care o simțea Viitorul,atunci când mesteca carnea tare,a Clipelor,pe care tocmai ni le sacrificase Timpul,în onoarea Pașilor Singurătății noastre,ce se apropia cu repeziciune,la porțile Adevărului.
Un duh sângerândS-a urcat pe scenă și-a zis:Eu sunt cuvântulPunctul alb al Gândului dintâiCuvântul ce spune adevărul gol și purCe dă nume la lucruri și la ființeCântă roadele pământuluiȘi frumusețea sufletuluiApoi a pus mâna pe putereȘi-a început să-și laude splendorileSă fardeze realitateaSă vopsească adevărulȘi estetica a devenit cosmeticăCuvinte pictateÎn cărți colorateAdevăratul cuvânt zace în exil.