Trecerea timpului – Pagina 135

Ion Caraion – Absurda – Superba

Când și când, ca-n altă lume, / măzileau – călări pe munți – / Ulalume, … →

Ultima lume. / Stau / ca într-o piersică din care / oboseala / scoate în … →

Coridoarele au ceva penultim și vag, / simetria lor mă-nțeapă în tâmplă, / anotimpurile își … →

Frunzuliță viorea, / Mă usucă dragostea, / Las’ să pătimesc așa / Că îmi place … →

[Strofa 1] / S-a dus și toamna asta cu soarele ei trist / Cu frunze … →

Se rupe totul, adânc, de neuitat, / eu, inima, tu, inima; adevărul / se lasă … →

Cer roșu-portocaliu… / Rafale de vânt zbuciumă / Însângerații ciorchini ai scorușului. / Alerg să … →

O vrajă e-n toate, o vrajă… / Marea cu sclipătul / Și albele păsări pe … →

Neadunat în carte se va stinge curând / Cântecul meu de curmeziș de leat. / … →

Florile de măr uscate / Le-am uitat în cărți, presate / De când vântul iernii … →