Rămâi să mai ciocnim o cupă
La hanul vechi de pe coclauri
Căci pentru-un vin și pentru tine
Mai am în sân trei pungi cu aur
Rămâi să ne-alungăm tristețea
Și setea fără de-alinare
Cu vinul negru de la hanul
Din valea umbrelor fugare
Știi tu, frumoaso, că ulciorul
Din care bei înfrigurat
E făurit din taină sfântă
Din taina unui trup de fată
L-a făurit cândva olarul
Cel inspirat de duhul rău
Din taina unui trup de fată
Frumos și cald ca trupul tău
Îmiresmează-te frumoaso
Ca pe-un altar de mirodenii
Când zarea-i plină de albastru
Când lumea-i plină de vedenii
Și-atât cât darurile noastre
Mai au pe margini bucurii
Căci mâine în zadar vei bate
La porți de suflete pustii
Căci mâine-om putrezi-n morminte
Uitați nepomeniți de nimeni
Căci mâine vor veni olarii
Să fure lut din țintirim
Și trupul tău care mi-e astăzi
Cel mai iubit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care
Vor bea drumeții pe la hanuri
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre efemeritatea vieții și a frumuseții. Protagonistul îndeamnă o femeie să se bucure de prezent, deoarece timpul trece repede și moartea îi va transforma pe amândoi în simple obiecte, uitate de lume.
