Trecerea timpului – Pagina 127

Ion Pillat – Căprioara de Porțelan

Pe masa mea un pui de căprioară / Prietenos deschide ochii puri. / Şi dacă … →

Suie cu iarbă pe plaiuri străvechi, / Turmele. Plouă lumina pe ele. / Ape de … →

Treci limpezindu-te-n pământuri mult întârziată, / Rămasă dintr-o zi de toamnă și așteptată-n vremea ceea … →

Inimă, nu te prosti, / Eu credeam c-ai învățat / Ce e viața, peste ani, … →

Trec pe lângă mine – nu știu de care sunt – stoluri de păsări. / … →

Nu ugere, dar poți ca să-i asameni / cu niște scorburi palide de rouă, / … →

Pânza lui de-a v-ați ascunselea / în arborii mei, poeme ca marea. Ca marea, ca … →

Posomorâtă-a lor înlănțuire / Nu e decât un spasm încremenit – / Supremă încordare de … →

Când aveai vreo șaisprezece ani, / Doamne, ah, ce viață mai duceai, / Prin restaurante, … →

Tu ești inelul, eu – mărgăritarul: / Ești iarba crudă – trandafirul sunt. / Ești … →