Ion Caraion - Charon - XI
Câte vieți date întâmplării de zestre / Câte clipe de gheață, câte șoapte / Câte … →
Câte vieți date întâmplării de zestre / Câte clipe de gheață, câte șoapte / Câte … →
Un tren lung ne pare viața, / Ne trezim în el urcând / Fără să … →
Când aveam vreo 16 ani, / Doamne, ah, ce viață mai duceam! / Prin restaurante, … →
Coridor de ore, timp pierdut. / Frunze zburătoare, țări de toamnă. / Străzile pe care … →
Trecu vremea ca și gândul / Și s-o dus, bat-o pământul, / Las-o focului să … →
Întâi se aude cioara. / Apoi porumbelul sălbatic. / Apoi cineva spală preșuri, / le … →
Desfrunzit și prea bătrân, / Tremură de frig gorunul. / Au căzut și-ntâii fulgi / … →
Fâșii cernite de văzduh, o, Nori, / Necontenit călătoriți în zare, / În schimbătoarea voastră-nfiripare … →
Stau norii prinși de barbă în țepii lunguieți / Ai turlelor ciocnite cu vergi în … →
Noapte. Urnirea orelor / se-mplinește fără îndemn. / Taci – arătătoare se-opresc / suspinând pe … →