Coridor de ore, timp pierdut.
Frunze zburătoare, țări de toamnă.
Străzile pe care am trecut
în gâtlejul amintirii se răstoarnă.
Trec secundele gravide; nasc urlând
picături de ploaie repetate,
vorbe ce s-au spus, își caută guri
să se lase în pereții lor pictate.
Bate-o oră sus, dar pân-ajunge
sunetul la creier, se-nserează.
Dorm pavilioanele urechii, fuge
pe timpane o stafie trează.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de melancolie și dor, reflectând asupra trecerii timpului și a amintirilor care bântuie prezentul. Imaginile poetice evocă o atmosferă nocturnă și introspectivă, sugerând o căutare a sensului în mijlocul singurătății.