Ion Caraion - Pretutindeni/Niciodată
Iar omul, un om care umbla în bărbie / (Vorbiți ca niște geamantane. Ce parcă … →
Iar omul, un om care umbla în bărbie / (Vorbiți ca niște geamantane. Ce parcă … →
M-am lăcomit cu gheara care scurmă, / Țărușii rădăcinilor mă-nțeapă, / Zac răscolit la fiecare … →
M-am distrat bine în viață / Nu mi-a stat nimeni în față / Am făcut … →
Petale par scoicile / cum cad pe aproapele / țărm, ca-ntr-un joc, / aduse cu … →
Fecioară cu crinolină, / fecioara Singurătății, / răsărind precum o uriașă / lalea. / Corabia … →
Oriunde ne îndreptăm în furtuna de roze, / e noaptea de spini luminată, și al … →
Libelule ori gâze, din poartă, / copiii trag cu praștia-n soartă. / E limpede ziua … →
Poemul vinovat. / În trupul nerușinat al poemului cu limfa și sângele lui înverșunat, / … →
Patria ta e asemenea pădurii de piatră / În care colțurile albe ale stâncilor cântă … →
Ceas de cumpănă. Amurg. / Vai, toate către soare curg – / tărâmul larg și … →