Versuri corectate și adnotate
Piatra-mi bea nisip din pumni,Călăresc pe săptămâniȘi rămâne greaFrunza, de atingerea meaȘi rămâne ușoarăIarba, sub vară.Numai clopotul rămâne la felDe moarte și de oțelNumai eu rămânDe-o lumină mai spânȚinut minteDe-al laptelui dinte,ȘtiutDe gura de lutA unei caiseÎntredeschiseCa vârful de spadăA unui cuvânt de zăpadăNins de o iarnă prea mare,Cu desemne-n schimbare.
Crinul roșu-ntr-o zide rădăcini prinse în inima tade douăzeci de ani (lucea ecluza′ntre site de nisip, se adânceaucu-un salt lucioase cârtițe prin stufiar ploaia o-nvingeau turnuri și flamuri,și-un fericit transplant sub soare nou,tu neștiind, se împlini);crinul roșu deja sacrificatpe-ndepărtate culmiviscului ce eșarfa ți-o loveșteși mâinile, cu-un ger incoruptibil –floare de șanț ce ți se va … Citește mai mult
Unde-i Iram cu trandafiri, suspini,Şi cupa lui Jamshyd cu şapte crini?Sunt duşi – dar un Rubin mai râde-n Vin,Trec oameni pe alei – şi nu puţini.Rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Din tot ce-am spus, din tot ce vrem,rămâne-o lacrimă năucăpe fundul vreunui vechi poemcare și el o să se ducă. așa cum altele s-au dusși-n urma noastră, -n urma lui,răstoarnă paltini alt apusprin ochii cine știe cui. ca-ntr-un pahar de apă-n carefântâna-ntreagă s-a târâtsă-și moară ultima răcoaresau nici atât.. sau nici atât..
Ceas de cumpănă. Amurg.Vai, toate către soare curg –tărâmul larg și noi cu el.Pe-o lină aurie apăThule și Orplid, țară după țară,toate trec prin soareca printr-un inel.Se curmă ziua, vine seară.Un fluviu purtător a toateduce plute, vârste mute, către cele nevăzute‘n marea noapte.
Taci molcom, nu trezi nici dor,Adânc în suflet, nici fior,Căci ele scapără și pier,Precum luceferii din cer.Răsar ca să apună iar,Tu taci și ia aminte doar.Simțirea cui să ți-o încrezi?Iar când te doare, să nu creziCă alții te-au și înțeles.Un gând rostit e un eres.Nu sparge unda de cleștar,Tu taci și soarbe-i vlaga doar.Rămâi în … Citește mai mult
Pace în inima voastră. În puraOră oprită cu-o nălucă-n casăRotiri prin veșnicia ca o axăCu-oceanele, ca vorbe umplând gura.E ziua pe ochi trasă ca o cascăȘi limpezi stele-acoperind făpturaVești despre-o umbră. Dragostea sau uraDin care o slovă nouă va să nască.Târât în larg. Ce bărci mă vor aduceSpre stâncile de var ca o chemareȘi-apoi spre … Citește mai mult
Castelul fermecat al norilor în care plutim…Cine știe, dacă n-am trecut deja prin multe ceruricu ochii strălucind?Noi, cei exilați în timpși din spațiu rostogoliți,noi, zburători prin noapte și abis.Cine știe, dacă n-am zburat deja pe lângă Dumnezeuși fiindcă am străpuns cerul fără să-l vedemși semințele noastre mai departe le răspândim,doar pentru a trăi în mai … Citește mai mult
Toamna a trecutPeste parcul mut.Tainicule dor,În zadar te-alint!Trandafirii mor,Visurile mint. Toamna fuge-acum,Învelită-n fum.Unde-i, de argint,Glasul ei sonor?Trandafirii mint,Visurile mor. Toamna mi te ia,Vis stingher, cu ea.Lacrimă de dor,Strop de mărgărint,Trandafirii mor,Visurile mint.