https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/dimitrie-ciurezu-pastorii https://versuri.pro/dimitrie-ciurezu-pastorii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=86678 →]]> Sub cununa zărilor
La mărgeanul mărilor,
lângă sânii norilor,
Clipesc stele
Logostele
Șiruri albe
De mărgele;
Flori de aur
Și inele
Cu luceferi
Printre ele…
Dar nu-s stele, logostele,
Nici șiraguri de mărgele
Cu luceferi printre ele;
Sunt turmele anilor
Anilor, ciobanilor;
Sunt turmele natului.
Natului, bărbatului
— Drum de veacuri, drum de stele
Prin păduri, peste muncele,
Cu ciobanii după ele —.
Bucur și-a pus turma lui
Sub perdeaua vântului
În geana pământului;
La mărgeanul mărilor
Sub cununa zorilor
lângă sânii norilor;
În mătasă de privaluri
Între liniști și-ntre maluri
lângă zariști, lângă valuri…
— Când mi-s ochii mări și punți
Mă cuprinde-un dor de munți,
Când mi-s ochii munți și soare
Mă cuprinde-un dor de mare;
— Taina vieții, taină grea
Cu nămeți de vreme rea
Cu toți codrii peste ea… —.
Voi argați, voi nouă frați,
În obezi de fier legați
Cu pământu-ngemănate
Cu pădurea cununate;
Până-n iarnă să-mi durați
Nouă târle, nouă sate
Cu pământu-ngemănate
Cu pădurea cununate;
Nouă sate-n nouă căi
lângă ape, lângă văi
Cu ostrețe de câini răi.
Cu porți mari de vâlvătăi,
Cu lumină prin odăi;
Că vă dau la fiecare
Câte-o mie de mioare
Nouă cai, nouă samare,
Nouă rânduri de șiștare
Nouă târni cu grunji de sare
Pentru noateni și sterpare.
Voi argați, voi nouă frați
Zările le cercetați
Stânele vi le-așezați.
Sub bătaia vântului
La rodul pământului
lângă vadul norilor
În calea cocorilor
Sub sprânceana codrilor.
Când o fi să trec spre munți
Să m-aștepte nouă nunți.
— Nouă nunți, cu nouă zări
Legănate de cântări;
Nouă turme, nouă sate
Cu pământu-ngemănate
Cu pădurea cununate…. —
Și-au plecat doinind în zori
Nouă turme de miori
Nouă frați, nouă argați.
— Nouă creste de Carpați —
Mânzărari în fier legați
De luceferi descântați
De lumină luminați
De cavale alintați;
Și s-au dus cu zările
Înălbind cărările;
Și s-au dus cu soarele
Luluind ponoarele;
Și s-au dus cu brumele
Să-și așeze turmele;
Sub bătaia vântului
La rodul pământului;
lângă vadul norilor
În calea cocorilor
Sub sprânceana codrilor…

]]> https://versuri.pro/dimitrie-ciurezu-pastorii/feed 0 https://versuri.pro/sava-negrean-brudascu-sus-la-verdele-din-munte-miorita https://versuri.pro/sava-negrean-brudascu-sus-la-verdele-din-munte-miorita#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=62100 →]]> Sus la verdele din munte
În iarba până-n genunche
Umblă trei păcurărei
Cu oile după ei,
Cei mai mari îs veri primari,
Cel mai mic îi străinic,
Toți îl mână și-l adună
Cu oile la pășune,
Toți îl suie și-l coboară
Cu oile la izvoară,
Da-i fac legea să-l omoară.
– Fraților, fărtaților,
Voi dacă mi-ți omorî
Pe mine să mă-ngropați
În strunguța oilor,
În locul găleților,
Și-n locuț de copârșeu
Puneți floare de sasău
Și-n locuț de luminele
Să-mi puneți patru nuiele,
În mâneca de-a dreapta
Tot să-mi puneți trâmbița,
Și-n mâneca de-a stânga
Să-mi puneți tilinca.
Fraților, fărtaților,
Voi dacă mi-ți omorî
Pe mine să mă-ngropați
În vârful muntelui,
În bătaia vântului
Și-n mânuța de-a dreapta
Să-mi puneți tilinca,
Și-n mânuța de-a stânga
Să-mi puneți fluiera.
Când vântuțul a sufla
Fluiera a fluiera,
Tilinca a tilinca,
Oile toate-or zbiera
Dacă mi-or văzut moartea,
Mai lăsați-m-olecuță
Să caut albă hârtiuță
S-o trimit l-a mea măicuță
Ca să tragă clopotul
Să audă tot satul
C-o murit păcurarul.
Ziua rece a veni,
Voi în sat îți coborî,
Măicuța m-a aștepta
Cu cina caldă pe masă
Și cu apa rece-n vasă
Să-i vie fecioru-acasă,
Cina-n masă s-a răci,
Apa-n vasă s-a-ncălzi,
Feciorul n-a mai veni
Că s-o dus a putrezi
Alăturea cu morții.

]]> https://versuri.pro/sava-negrean-brudascu-sus-la-verdele-din-munte-miorita/feed 0 https://versuri.pro/subcarpati-feat-mara-la-cutari https://versuri.pro/subcarpati-feat-mara-la-cutari#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=62855 →]]> Luai cârliglu morâ ș’ cu tâmbarea
Feciu ‘nsus, ‘nsus iñi feciu cărarea,
Hârseati, aḑî hi ghini
Ți-i ațea bana mâni v-as aflii
Ș’ ca’s mutrescu soarili
canda scâpiteaḑî
Duchimâsea s’ti discurmì
Mâni as niḑem pi drumu palì
Ḑîua d’aḑî mi aspustusì
Ftina ti-u puşputescu ș’adornì
Sihatea n’o mai bagu
As ti scoli tini cându as vei
As mi scol io protà
as ti pândâxescu, ielelelei.
Luai cârliglu morâ ș’ cu tâmbarea
Feciu ‘nsus, ‘nsus iñi feciu cărarea,
Sâ’ñi mi duc la oili, oili a meali
Sus tru munțâ, în morâ la cutari..
La cutari tuti oili asghiarâ
Sus tru munțâ s’avdi nâ fluiarâ
Di pi ḑeanâ ansari luna’mplinâ
Trec cupili din ḑeanâ, maş s’alinâ.

]]> https://versuri.pro/subcarpati-feat-mara-la-cutari/feed 0 https://versuri.pro/subcarpati-la-cutari-cu-mara https://versuri.pro/subcarpati-la-cutari-cu-mara#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=65354 →]]> Luai cârliglu morâ ș’ cu tâmbarea
Feciu ‘nsus, ‘nsus iñi feciu cărarea,
Hârseati, aḑî hi ghini
Ți-i ațea bana mâni v-as aflii
Ș’ ca’s mutrescu soarili
canda scâpiteaḑî
Duchimâsea s’ti discurmì
Mâni as niḑem pi drumu palì
Ḑîua d’aḑî mi aspustusì
Ftina ti-u puşputescu ş’adornì
Sihatea n’o mai bagu
As ti scoli tini cându as vei
As mi scol io protà
as ti pândâxescu, ielelelei.
Luai cârliglu morâ ș’ cu tâmbarea
Feciu ‘nsus, ‘nsus iñi feciu cărarea,
Sâ’ñi mi duc la oili, oili a meali
Sus tru munţâ, în morâ la cutari..
La cutari tuti oili asghiarâ
Sus tru munţâ s’avdi nâ fluiarâ
Di pi ḑeanâ ansari luna’mplinâ
Trec cupili din ḑeanâ, maş s’alinâ.

]]> https://versuri.pro/subcarpati-la-cutari-cu-mara/feed 0 https://versuri.pro/maria-iliut-vin-ciobanii-dintre-munti-iernatul-oilor https://versuri.pro/maria-iliut-vin-ciobanii-dintre-munti-iernatul-oilor#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=66958 →]]> Vin ciobanii dintre munți
Cu căciulile pe frunți,
Din trâmbiță trâmbițând,
Cu oile coborând.
Oile cobor domol,
Câinii toți din urma lor,
Cobor oile pe vale,
Dar nu se văd de ninsoare.
La Sfânta Marie Mică
Nu mai rămâne nimică,
Dar când s-o-mprimăvăra
Or veni la umbra ta.

]]> https://versuri.pro/maria-iliut-vin-ciobanii-dintre-munti-iernatul-oilor/feed 0 https://versuri.pro/maria-butaciu-trei-pacurarei https://versuri.pro/maria-butaciu-trei-pacurarei#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=68266 →]]> Pe-acest picioruș de munte
Cu iarba până-n genunche
Merg-și trei păcurărei
Cu oile după ei,
Ăi mai mari
Își veri primari,
Ăl mai mic
Îi străinic,
Toți îl mână și-l adună
Cu oile la pășune,
Toți îl mână și-l coboară
Cu oile la izvoare
Și-i fac legea să-l omoare
Și-i fac legea să-l omoare.
– Știu eu, fraților, știu bine
Că mi-ți omorî pe mine,
Pe mine să mă-ngropați
În cea strungă cu trei brazi,
În strunguța oilor,
În jocul mieluților,
Fluierașul meu cel drag
Să-l puneți la cap de steag,
Voi acasă dacă-ți merge
Spuneți-i măicuții mele
C-am rămas să mă întorc
Cu Crăiasa Codrilor.

]]> https://versuri.pro/maria-butaciu-trei-pacurarei/feed 0 https://versuri.pro/ektro-balada-miorita https://versuri.pro/ektro-balada-miorita#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=54954 →]]> Pe-un picior de plai,
Pe-o gură de rai,
Iată vin în cale,
Se cobor la vale,
Trei turme de miei,
Cu trei ciobănei.
Unu-i moldovan,
Unu-i ungurean
Și unu-i vrâncean.
Iar cel ungurean
Și cu cel vrâncean,
Mări, se vorbiră,
Ei se sfătuiră
Pe l-apus de soare
Ca să mi-l omoare
Pe cel moldovan,
Că-i mai ortoman
Ș-are oi mai multe,
Mândre și cornute,
Și cai învățați,
Și câni mai bărbați,
Dar cea mioriță,
Cu lâna plăviță,
De trei zile-ncoace
Gura nu-i mai tace,
Iarba nu-i mai place.
– Mioriță laie,
Laie bucălaie,
De trei zile-ncoace
Gura nu-ți mai tace!
Iarba nu-ți mai place,
Ori ești bolnăvioară,
Drăguță mioară?
– Drăguțule bace,
Dă-ți oile-ncoace,
La negru zăvoi,
Că-i iarba de noi
Și umbra de voi.
Stăpâne, stăpâne,
Îți cheamă ș-un câine,
Cel mai bărbătesc
Și cel mai frățesc,
Ca l-apus de soare
Vreau să mi te-omoare
Baciul ungurean
Și cu cel vrâncean!
– Oiță bârsană,
De ești năzdrăvană,
și de-ar fi să mor
în câmp de mohor,
Să spui lui vrâncean
Și lui ungurean
Ca să mă îngroape
Aice, pe-aproape,
În strunga de oi,
Să fiu tot cu voi;
În dosul stânii
Să-mi aud și cânii.
Asta să le spui,
Iar la cap să-mi pui
Fluieraș de fag,
Mult zice cu drag;
Fluieraș de os,
Mult zice duios;
Fluieraș de soc,
Mult zice cu foc!
Vântul, când a bate,
Prin ele-a răzbate
Ș-oile s-or strânge,
Pe mine m-or plânge
Cu lacrimi de sânge!
Iar tu de omor
Să nu le spui lor.
Să le spui curat
Că m-am însurat
Cu-o mândră crăiasă,
A lumii mireasă;
Că la nunta mea
A căzut o stea;
Soarele și luna
Mi-au ținut cununa.
Brazi și paltinași
I-am avut nuntași,
Preoți, munții mari,
Păsări, lăutari,
Păsărele mii,
Și stele făclii!
Iar dacă-i zări,
Dacă-i întâlni
Măicuță bătrână,
Cu brâul de lână,
Din ochi lăcrimând,
Pe câmp alergând,
Pe toți întrebând
Și la toți zicând:
„Cine-a cunoscut,
Cine mi-a văzut
Mândru ciobănel,
Tras printr-un inel?
Fețișoara lui,
Spuma laptelui;
Mustăcioara lui,
Spicul grâului;
Perişorul lui,
Pana corbului;
Ochișorii lui,
Mura câmpului?”
Tu, mioara mea,
Să te-nduri de ea
Și-i spune curat
Că m-am însurat
Cu-o fată de crai,
Pe-o gură de rai.
Iar la cea măicuță
Să nu spui, drăguță,
Că la nunta mea
A căzut o stea,
C-am avut nuntași
Brazi și paltinași,
Preoți, munții mari,
Păsări, lăutari,
Păsărele mii,
Și stele făclii!

]]> https://versuri.pro/ektro-balada-miorita/feed 0 https://versuri.pro/elena-merisoreanu-chiuie-badea-din-coasta https://versuri.pro/elena-merisoreanu-chiuie-badea-din-coasta#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=56114 →]]> Chiuie badea din coastă
Cu ochii la stâna noastră
Chiuie badea în pădure
Pan’ la strungă să răsune.
La noi stâna-i de nuiele
Și fetele-s tinerele
La noi stâna-i pe rozor
Și bădițele-s cu dor.
Mai la deal peste Carpați
Crește o pădure de brazi
Suflă vântu și-o închină
De la vârf la rădăcină.
Când de munți ni s-o urî
Mai la vale om coborî
Și-oi lăsa oile în pace
Și ochișorii ai dragi
Și-oi lăsa oile în strungă
Și bădița să le mulgă

]]> https://versuri.pro/elena-merisoreanu-chiuie-badea-din-coasta/feed 0 https://versuri.pro/octavian-goga-la-stana https://versuri.pro/octavian-goga-la-stana#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=57795 →]]> Găinușa-ncet răsare,
Luna-i după Dealu-Mare,
Plânge-un clopot de cioaie, —
Vin ciobanii de la stână, —
Strungărițele, de mână,
Ascult cântec de cimpoaie
Și le râde tuturora
Față plină, bucălaie,
Cum încep să-nvârtă hora..
— Numai Sandu Copilandru
Nu se prinde-n hora mare.
Cântă jalnică cântare..
Cimpoieru-i ia de veste,
Stă o clipă, hodinește, —
Schimbă hora-n cânt de jale:
— „Mândră fată, ochișorii,
Ochișorii, obrăjorii‖..
— Se opresc în joc feciorii,
Dumerindu-se deodată.
— Parc-ar vrea să plângă-o fată,
Fața-i arde vâlvătaie..
Strigă Sandu Copilandru:
„Zi, căprare Niculaie!
Zi, căprare Niculaie! ‖
— Și cum arde focu-n stână
Și lumin-o buturugă,
Vede baciul că lui Sandu
Îi cad lacrime pe glugă..

]]> https://versuri.pro/octavian-goga-la-stana/feed 0 https://versuri.pro/george-cosbuc-dragostea-pacurareasca https://versuri.pro/george-cosbuc-dragostea-pacurareasca#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=47695 →]]> Sună coasta; turma-ncet
Preste câmpuri face-și calea;
Latră câini de sună valea,
Iar de-alături prin spinet
Se ivește, -alene vine
Flăcău nalt cu pașuri line.
S-opresc turmele-n izvor
Și din răcoroasa apă
Ele-n vreme ce s-adapă,
Păcuraru-n preajma lor
Razimă-se de-un fag; șede
Supărat, zdrobit se vede.
Pe-a lui frunte nori s-adun
Și privirile-i curate
De grei picuri par udate;
El tresare: nu-i semn bun,
Căci tot stă căzut pe gânduri
Și suspină-n dese rânduri.
Cum nu-i neamțul blestemat,
Căci se face, ce se face,
Multor feciori nu dă pace
Și nici mie nu mi-a dat,
Că m-a scos din sat afară
Să mă ducă-n altă țară!.
Vai, și neamțul nu-i milos,
Nu se uită și nu cată
De-i ești frate, de-i ești tată,
Numai om să fii frumos;
Te dezbracă și te tunde
Și catana te răspunde.
Iar catana… n-ar fi greu
Și placea-mi-ar, placea mie
Să tot fiu în catanie,
Dac-aș fi-n pământul meu
Să trăiesc, cum se trăiește,
Cum știm noi, ardelenește!.
Dar te duc, ca să fii dus
Și să nu mai vii acasă,
Căci cu anii nu te lasă
Din porunci; și-acolo nu-s
Oameni cu inima bună,
Vorbe dulci măcar să-ți spună!.
Vai, să merg în loc de chin,
Unde n-am cu dor nici frate
Și nici om cu bunătate,
Căci străinu-i tot străin:
Tragi de moarte și te vede,
El te bate, nu te crede….
Cât mi-a fost mie de drag
Să mân oile, să pască,
Caprele să rătăcească
Prin pădurile de fag
Și din bucium câteodată
Să cânt hora legănată!.
Să văd codrul plin de-areți
Și cârlanii cum s-alungă;
Iar în amurgit la strungă
Să mulg laptele-n găleți
Și să-mi fac eu singur slujba,
Crestături făcând pe cujbă!.
Oh, și-acum să dau de greu,
Să mă ducă doru-n lume
Și să fiu silit anume,
Ca să-mi las pământul meu;
Să las frați, să las o mamă,
Supărată-a bună seamă!.
Vai, să mă despart acum
De berbeci și miorele
Și de voi, dragile mele
Oi, care-mi făcurați drum
Prin senin, ca și prin ploaie
La livezi și la zăvoaie.
Să las lunca cea cu spini
Și să nu mai văd pe luncă
Lătrând câinii cum s-aruncă
Peste rât, când păcuini
Înfricate de vreun tropot
Fac să sune glas de clopot!.
Să las multe lucruri dragi;
Eu să mă despart de stână,
Să las sâlha cea bătrână,
Să las codrul cel cu fagi,
Să las crânguri, să las hucii,
Și poiana cu bulbucii!.
Să las vai, unde cobor
Capete de curcubeie;
Să las stâniști și nedeie,
Și să schimb tăcerea lor
Cu mult zgomot, multă larmă
Din cetate și cazarmă!.
Și să las fluierul meu,
Și să nu mai cânt pe dânsul
Doine vechi; îmi vine plânsul,
Când știu bine, cum că eu
Am s-apuc în loc de fluier
Pușca cea cu rece șuier!.
Oh, și-apoi… atâta dor,
După doi ochi de mărgele,
Dup-un șirag de viorele,
Strâns lipit de sânisor!
Doamne, Doamne, cu ce soarte
Tu mă dai de viu la moarte!.
Știu eu că la străini sânt
Câte lucruri de minune,
Câte nu se mai pot spune
Și n-au șeaman pe pământ:
Turnuri mari până la stele,
De te pierzi privind la ele!.
Și pe-acolo-s numai mari,
Și corăbii și ostroave,
Potcoviți cai cu potcoave
De argint; și-n alte țări
Umblă cel din urmă făur,
Îmbrăcat în strai de aur!.
Și spun cum că poți vedea
Alte lumi, și-acolo, Doamne!
Într-un an sunt două toamne
Și nu cade iarna grea;
Ba mai spun că este-o țară,
Unde-i de-a pururea vară!.
Poate fi, căci ce folos!
Pentru mine, ard-o focul,
Ard-o, chiar să fie locul
Cum e raiul de frumos!
Nu vreau țări de fală pline,
Lasă-mă p-aci pe mine!.
Căci p-aicea m-am dedat
Cu vremi grele, cu vremi bune
Și cu ploi și cu furtune
Și cu cer înnegurat:
Eu știu munții, dar mai bine
Mă știu ei întregi pe mine!.
De pe-aceste locuri eu,
Nu m-aș duce niciodată,
Căci în țara-nstrăinată
Știu că plânge-voi mereu;
Vai, putea-voi trăi oare
Fără miei, fără mioare?.
Tot cu dorul eu să fiu?
Tot cu jale fără seamă
Și de tată și de mamă
Eu nimica să nu știu?
De părinți, de frați, sărmanii,
Să port dor, să-l port cu anii?.
Vai, și-n sate până când
Hori de brâu se vor întinde
Și cu fete se vor prinde
Veselii flăcăi jucând,
Singur eu în altă țară
Să mă lupt cu jale-amară?.
Și la clacă și la nunți
Și la glume-n șezătoare
Numai eu să nu fiu oare?
Și pe coamele de munți
Să facă ce-or vrea păstorii,
Eu s-ascult ce zic maiorii?.
Oh, și-apoi să fiu închis,
Între ziduri de cetate,
Unde soarele străbate
Numai rar și ca prin vis
Și să plâng cu lacrămi crunte,
Largul meu, ce-aveam la munte?.
Țări străine! Mult amar,
Mult amar de cine-și lasă
Mama și frați buni acasă!
Vai, și mie-așa-mi lăsar
Sorțile, ca să am parte
De trai greu și-n țări departe!.
Scrisu-mi-e cum să petrec!
Să vă las câmpii iubite,
Oi de mine păstorite
Să vă las, căci mâine plec!
Oare după ani de jele
Iar veți fi voi ale mele?.
Renturna-voi oare când?
Prin poiana de la Cruce
Mai putea-mă-voi eu duce,
Mai putea-voi eu, lătrând
Și pitit dup-o movilă,
Să-nspăimânt câte-o copilă?.
Mai trăi-voi primaveri
Să-mi văd turmele și câinii?
Și cu baciu-n preajma stânii
Mai cerca-ne-om în puteri,
Spre-a vădi care-i mai harnic
De pus cașii pe comarnic?.
Și de-acum în sărbători,
Parasindu-mi mielușeaua,
Mai juca-voi arcanaua?
Și de-acum în șezători
Voi mai fi să fiu pe lume,
Fetele să-mi pună nume?.
Nu știu cum am să trăiesc
Colo-n țările străine,
Însă știu atâta bine
Că-n dor am să mă topesc,
Și-n veci nu-mi va bate vântul
Să-mi mai văd din nou pământul!.
Știu eu, că de-acum mai mult
N-am să văd câmpii cu soare,
N-am să păstoresc mioare,
Glas de clopot n-am s-ascult.
Și vatui pe coasta lată
N-am să mân eu niciodată!.
N-am să văd preste razor
Mai mult mieii cum aleargă,
Nici miori pe lunca largă.
Nici înterții la izvor;
N-am să văd de-acuma iezii
Pe la marginea livezii!.
Și pe coasta cu hemei
Nu mă va mai duce dorul,
Ca să tai eu cu toporul
Din fag frunza, pentru miei;
Și-n poiana de la Cruce
Veci de veci nu m-oi mai duce!

]]> https://versuri.pro/george-cosbuc-dragostea-pacurareasca/feed 0