Luai cârliglu morâ ș’ cu tâmbarea
Feciu ‘nsus, ‘nsus iñi feciu cărarea,
Hârseati, aḑî hi ghini
Ți-i ațea bana mâni v-as aflii
Ș’ ca’s mutrescu soarili
canda scâpiteaḑî
Duchimâsea s’ti discurmì
Mâni as niḑem pi drumu palì
Ḑîua d’aḑî mi aspustusì
Ftina ti-u puşputescu ș’adornì
Sihatea n’o mai bagu
As ti scoli tini cându as vei
As mi scol io protà
as ti pândâxescu, ielelelei.
Luai cârliglu morâ ș’ cu tâmbarea
Feciu ‘nsus, ‘nsus iñi feciu cărarea,
Sâ’ñi mi duc la oili, oili a meali
Sus tru munțâ, în morâ la cutari..
La cutari tuti oili asghiarâ
Sus tru munțâ s’avdi nâ fluiarâ
Di pi ḑeanâ ansari luna’mplinâ
Trec cupili din ḑeanâ, maş s’alinâ.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de dor și nostalgie pentru viața simplă de la munte, legată de oierit și de frumusețea naturii. Versurile descriu o călătorie simbolică spre un loc numit "La Cutari", unde se află oile și unde se aude sunetul fluierului, sugerând o conexiune profundă cu tradițiile și cu peisajul rural.