Chiuie badea din coastă
Cu ochii la stâna noastră
Chiuie badea în pădure
Pan’ la strungă să răsune.
La noi stâna-i de nuiele
Și fetele-s tinerele
La noi stâna-i pe rozor
Și bădițele-s cu dor.
Mai la deal peste Carpați
Crește o pădure de brazi
Suflă vântu și-o închină
De la vârf la rădăcină.
Când de munți ni s-o urî
Mai la vale om coborî
Și-oi lăsa oile în pace
Și ochișorii ai dragi
Și-oi lăsa oile în strungă
Și bădița să le mulgă
Sensul versurilor
Cântecul descrie viața pastorală, dorul și legătura cu natura. Un cioban își exprimă sentimentele față de peisajul montan și o persoană dragă, anticipând momentul coborârii de la munte.