Dimitrie Ciurezu – Pastorii

Sub cununa zărilor
La mărgeanul mărilor,
lângă sânii norilor,
Clipesc stele
Logostele
Șiruri albe
De mărgele;
Flori de aur
Și inele
Cu luceferi
Printre ele…
Dar nu-s stele, logostele,
Nici șiraguri de mărgele
Cu luceferi printre ele;
Sunt turmele anilor
Anilor, ciobanilor;
Sunt turmele natului.
Natului, bărbatului
— Drum de veacuri, drum de stele
Prin păduri, peste muncele,
Cu ciobanii după ele —.
Bucur și-a pus turma lui
Sub perdeaua vântului
În geana pământului;
La mărgeanul mărilor
Sub cununa zorilor
lângă sânii norilor;
În mătasă de privaluri
Între liniști și-ntre maluri
lângă zariști, lângă valuri…
— Când mi-s ochii mări și punți
Mă cuprinde-un dor de munți,
Când mi-s ochii munți și soare
Mă cuprinde-un dor de mare;
— Taina vieții, taină grea
Cu nămeți de vreme rea
Cu toți codrii peste ea… —.
Voi argați, voi nouă frați,
În obezi de fier legați
Cu pământu-ngemănate
Cu pădurea cununate;
Până-n iarnă să-mi durați
Nouă târle, nouă sate
Cu pământu-ngemănate
Cu pădurea cununate;
Nouă sate-n nouă căi
lângă ape, lângă văi
Cu ostrețe de câini răi.
Cu porți mari de vâlvătăi,
Cu lumină prin odăi;
Că vă dau la fiecare
Câte-o mie de mioare
Nouă cai, nouă samare,
Nouă rânduri de șiștare
Nouă târni cu grunji de sare
Pentru noateni și sterpare.
Voi argați, voi nouă frați
Zările le cercetați
Stânele vi le-așezați.
Sub bătaia vântului
La rodul pământului
lângă vadul norilor
În calea cocorilor
Sub sprânceana codrilor.
Când o fi să trec spre munți
Să m-aștepte nouă nunți.
— Nouă nunți, cu nouă zări
Legănate de cântări;
Nouă turme, nouă sate
Cu pământu-ngemănate
Cu pădurea cununate…. —
Și-au plecat doinind în zori
Nouă turme de miori
Nouă frați, nouă argați.
— Nouă creste de Carpați —
Mânzărari în fier legați
De luceferi descântați
De lumină luminați
De cavale alintați;
Și s-au dus cu zările
Înălbind cărările;
Și s-au dus cu soarele
Luluind ponoarele;
Și s-au dus cu brumele
Să-și așeze turmele;
Sub bătaia vântului
La rodul pământului;
lângă vadul norilor
În calea cocorilor
Sub sprânceana codrilor…