Richard Bach – Lasă Deoparte Credința
Lasă deoparte credința.Nu îți trebuie credință ca să poți zbura,trebuie să înțelegi zborul în sine.din ”Îndrumar pentru Mesia” 2006
Versuri corectate și adnotate
Lasă deoparte credința.Nu îți trebuie credință ca să poți zbura,trebuie să înțelegi zborul în sine.din ”Îndrumar pentru Mesia” 2006
Că păsările te-or catehizași un frunziș de cuvinte are să te-mbracegrecește să pari invincibilă
Pe plaja vieții mă plimbam,Mă ardea nisipul la picioare.În suflet tot copil eramȘi mintea-mi caldă de la soare.Nu era țârm pentru visare,Cu ochii-n mare mă pierdeam;Zburam cu pescărușii-n zare,Dorințe-n vis întrezăream.Pluteam cu sufletul ușorȘi mintea mă ducea la înot.N-am aripioare, nu-s fuior;Capul mi-e-n val și tălpi pilot.Trup nu mai am – e-un gol imens,Doar inima … Citește mai mult
Zăpada strălucește în amurgNici o urmă nu-i pe eaTărâmul ascuns de lumeEste împărăția mea,Aici e totul ca furtuna ce-o trăiescȘtiu c-am încercat, nu pot s-o opresc.Nu te arăta, nu-i primiFața bună tu trebuie să fiizăvorul tras și încuiat, dar au aflat.S-a întâmplat, s-a întâmplatEu nu am mai rezistatS-a întâmplat, s-a întâmplatPe un alt drum am … Citește mai mult
Face pași mari spre o lizieră interioarăUnde șoapte de acacia îi aruncă în părUltimele reflexe de soare marin – leviteazăPrin apele freatice ale unui surâs lunar.Mă cuprinde într-o largă privire indulgentăLaolaltă cu florile, cărțile și agrafele de pe masăMiroase din ea persistent un somn treazSecretat de glande ce-i înfloresc sub piele.Și care o fac de … Citește mai mult
I:E adevărat că mi-am doritSă te cunosc cu adevărat.E adevărat ce te urmăreamNeîncetat. Refren:Pas cu pasTe voi urma,Te voi urma. II:E adevărat și-atunci când adormeamTot pe tine te visam.Nu mă întreba cum s-a întâmplatE adevărat că m-am schimbat.
Dâra de fum care ne purta era sora bățului care mișcă piatra din loc și a soarelui care deschide cerul. Ea nu ne disprețuia, ne lua așa cum eram, pâraie subțiri hrănite cu haos și cu speranță, cu un zăvor la maxilar și-un munte în priviri.
Îmi încurajez inima, cum primăvara,Blând, încurajează o margaretă-n ploaie;Inima-mi e-o cupă curată ca Fecioara,Deși ea conține-n ea dureri, o droaie.Voi învăța de la flori și frunze acel harCe dă culoare orelor și le răsfață,Pentru a schimba vinul acestui trai, amar,În aur radiind de viață.
Imaginați-vă o altă boltăa cerului, numai de negru;nicio sclipire de revoltăîn smoala-ntinsă pe de-a întregu.Pe-un cer lugubru mortuar,fără oceli pe sfera cavă,ar fi cum ziarul doar tipar;ar fi fără busolă.. o navă.De singuri ne-am găsi-n afund,în hău am fi înmormântaţi;ne-am plânge veşnicul „profund”..Am fi toţi orbi, exorcizaţi.Mi-agăţ retina de un punct;nici nu-l văd bine la … Citește mai mult
Și călărind alaltăieri pe drumuri,îngândurat de mers ce nu-mi plăcea,l-am întâlnit pe Zeu în calea mea,purtând veșmânt de pelerin de-a pururi.Iar chipul său mi-a apărut, ce tras,și parcă izgonit din seniorie;pe gânduri, suspinând, tainită mie,venea cu capu-n jos, cu singur pas.Când mă văzu, chemându-mă-napoi,îmi spuse: „Vin din locul de departeunde inima ta era prin mine:o … Citește mai mult